~ Capitolul 11 ~

1.9K 81 0
                                    

    Cand m-am trezit, era 8 jumate si mi-era o foame de lup!

    Toti dormeau, cum era de fapt si normal, asa ca mi-am facut repede o omleta, un ceai, din moment ce nu aveam lapte, iar pe la 8 jumate am plecat la alergat.

    Cand m-am intors Miguel si Fred inca mai dormeau, iar Santi si mami aratau ca inca le era somn.

-         Si de ce nu mai dormiti? I-am intrebat cand am iesit de la dus, frecandu-mi de zor cu un prosop parul ud.

-         Trebuie sa mergem la serviciu, raspunse mami, cascand, dupa care lua din nou din cana de cafea tare, fara zahar.

-         Nu stiu cum poti sa bei chestia aia. Stai, ai zis “mergem”? Adica tu cu cine?

-         Adica ea si cu mine, raspunse si Santiago, terminand de mancat. Cineva chiar trebuie sa faca cumparaturi! Stii, Vane, eu si Miguel ne putea duce la hotel.

-         Nici sa nu va ganditi! Am zis eu si mami scandalizate. Nu veti pleca nicaieri! Si fac eu cumparaturi, daca mami imi lasa bani, am continuat eu, la sfarsit punand toata inocenta de care eram in stare.

-         Sigur ca da. Cum ai dormit?

-         Ca un bebelus! Am zis fericita, terminand in sfarsit cu parul. Acum era doar semi-ud.

-         Adica te trezeai din 2 in doua ore si plangeai? Intreba amuzat Santiago.

-         Adica foarte bine, i-am raspuns, scotand limba la el.

-         Scuze, greseala mea. Ai de gand sa-I mai lasi sa doarma pe piticii aia doi? Ma intreba Santiago, in timp ce-si spala farfuria, iar mami manca.

-         Pe cine faceti voi pitic? Se auzi vocea somnoroasa a fratelui meu, iar el aparu in cadrul usii, frecandu-se la ochi cu pumnii si cascand.

-         Pe tine, mai boracut mic, i-am zis cu multa dragoste si l-am strans in brate.

-         Imi place cum miroase parul tau. Struguri? Mi-e foame!

    Atunci cand mami vru sa se ridice pentru a-I face de mancare, desi ea inca nu terminase, Santiago s-a dus repede la ea, a pus-o jos si s-a apucat sa-I faca micul dejun lui Fred.

-         Eu ma duc sa ma schimb.

-         Unde te duci?

-         La cumparaturi. Vrei sa vii?

-         Daaa! Batu micutul fericit din palme.

    Oricum, nu-l puteam lasa cu Miguel. Baiatul ala avea nevoie de odihna.

    Mi-am luat de la mine din camera niste pantaloni de trening pana la genunchi, un maieu din bumbac alb, la fel ca si pantalonii, la spate in X si era perfect pentru ca astfel bustiera de aceeasi culoare, cu acelasi model, nu se vedea deloc. I-am ales haine si lui Fred, iar cand micutul copilas a fost gata, am plecat impreuna cu parintii mei, mami si Santi ducandu-se la masina, iar eu indreptandu-ma spre piata.

-         Sarut-mana, Helena e acasa? Am intrebat in telefon cand mama Helenei raspunse.

-         Da, sigur, mananca, ti-o dau imediat.

-         Multumesc.

-         Da, Rose, ce e? intreba vocea cunoscuta, dar deloc somnoroasa.

-         Hei, Hel, ai chef de niste cumparaturi?

-         Ce fel de cumparaturi? Intreba ea suspicioasa, iar eu am inceput sa rad.

Mă predau ție ~ ON HOLD ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum