Mă predau ție ~ ON HOLD ~

~ Capitolul 19 ~

                                 Rose pov.

    Impacare. Liniste. Fericire.

    Nimic nu mai conta acum. Tot ce conta erau mainile lui in jurul meu, inima sa ce batea cu regularitate. Era respiratia sa ce-mi mangaia ceafa, nasul ce se mai misca in parul meu. Tot ce conta eram noi.

                                                 ***

    Avusesem un vis frumos. In care lui ii pasa. In care el ma voia pe mine, insa nu fizic, ci spiritual. In care el voia sa ma cunoasca. In care el era asa cum imi doream, asa cum tanjeam eu.

    Aveam nevoie de ceva mai mult decat dragoste nebuna, decat pasiune nestavilita si emotii scapate de sub control. Aveam, uneori, nevoie de siguranta. De stabilitate. Sa fiu ascultata, sa fiu inteleasa, sa fiu acea persoana pentru care cineva si-ar pierde somnul doar pentru a o sti bine. Sa fiu dorita pentru ceea ce reprezint, pentru ceea ce iubesc, ceea ce fac, pentru cum gandesc, actionez si sunt, nu pentru ca am avut norocul de a ma naste cu un corp frumos.

    Insa apoi am inceput sa ma trezesc de-a binelea. Si-am constientizat ca sunt imbratisata. Iar apoi, ultimele 10 minute inainte sa adorm mi s-au derulat in minte. Si eram … socata!

-         Ok, ce vrei?

-         Hm, poftim? Intreba somnoros Kellan, deranjat de faptul ca eu ma ridicasem, miscandu-l brusc, si de tonul mai ridicat.

-         Trebuie sa ai tu un motiv pentru care brusc esti atat de uman. Deci, ce vrei?

-         Nu nu … ai inteles gresit.

-         Te rog, cred ca am ajuns sa te cunosc sufficient cat sa-mi dau seama ca intre noi nu e loc de conversatie reala. Deci cu cat imi zici mai repede ce vrei, cu atat terminam mai repede.

-         Rose, nu vreau nimic. Adica, nu vreau in acel sens.

-         Kellan, nu m-am nascut ieri. Si nu te cunosc de azi. Deci spune, ce doresti?

-         Nimic altceva decat sa fii tu.

-         Si ti se pare ca am fost altcineva? Ma acuzi de plagiat.

-         Nu la asta ma refeream. Vreau sa fii tu, acea tu care esti si cu colegii si prietenii.

-         Mai nou te excita comportamentul copilaresc? Incep sa ma intreb cat de bine unse sunt rotitele din capul tau.

-         Nu vorbesc despre asa ceva! se enerva. Vreau … vreau sa fii adevarata tu. Nu doar cea din spatele mastii provocatoare.

-         Uite, atunci cand am acceptat sa-ti fiu amanta, am acceptat sa fiu doar atat. Nu am acceptat sa-ti fac dezvaluiri sau marturisiri. Eu am un rol bine definit in aceasta relatie, tu il ai pe al tau. Hai sa nu ne intindem la mai mult, pentru ca nu o sa-ti convina.

-         Dar asta vreau …

-         Dar eu nu vreau, bine?!

    M-am intors sa-l privesc si mi-am dat seama ca tonul meu brutal il nedumerise. Privindu-l fix in ochi, ofta trist si dadu din cap.

-         Deocamdata, bine.

    Continua sa ma priveasca. Curiozitate, gingasie, teama, toate se regaseau in ochii lui. Devenind brusc stanjenita, mi-am ferit ochii, tragand de cearceaf pentru a ma acoperi. Continuam sa stau sprijinita de perne si mi-am adus genunchii mai aproape de piept.