Mă predau ție ~ ON HOLD ~

~ Capitolul 18 ~

    Seara mi-am facut o baie ce trebuia sa ma calmeze, insa m-a facut doar mai nerabdatoare, am rugat-o pe mami sa-mi faca un masaj, iar la ora 11 m-am bagat in pat si am incercat sa dorm, actiune ce si-a gasit insa indeplinirea vreo 2 ore mai tarziu, iar la 7 dimineata, atunci cand mi-a sunat ceasul, tot ce voiam era sa mai dorm. Sau sa ma ascund. Undeva, departe. Poate sub o piatra.

-         Neata, printeso. Ce-I cu tine? De ce nu mai alergi?

-         De cand cu dansurile din nou, nu mai gasesc energie …

-         Scumpo, ai de atatia ani energie pentru toate, si nu mai ai acum?

-         Da. O sa-mi revin eu. Trebuie doar sa ma acomodez cu toate schimbarile.

-         Esti emotionata?

-         Mai degraba agitata. Stii si tu ca prima zi e parada modei, etalarea noilor siluete, unde este cazul, a noilor cunostinte si reaprinderea vechilor conflicte si crearea unora noi.

-         Esti sigura ca te duci la liceu, si nu pe campul de lupta?

-         Sincer, uneori ma intreb acelasi lucru. Dar cum pe acel panou mare si antic deasupra usilor mari si scartaitoare si antice care duc in acea cladire antica si sacra, scrie liceu, da, picioarele inca ma duc acolo unde trebuie.

-         E chiar asa rau in liceu? Pe vremea mea nu era asa, rase ea.

-         Pe vremea ta, am maimutarit-o eu. Nu e chiar asa mult timp de atunci, si nu, nu e rau in liceu, e rea doar prima zi. Restul, dupa cum prea bine stii, sunt chiar amuzante, interesante, uneori plictisitoare. Oh, exceptie ultimele 2-3 saptamani din semestru. Alea sunt un calvar! Iar profii sunt doar acei diavoli micuti care ne imping in cazane si ne inteapa cu furcile. Sigur, ei numesc asta doar ascultari si teste, insa asta este adevarul.

-         Si totusi, nu esti emotionata sa-l vezi pe Chad?

-         Chad? De ce tocmai pe el?

-         Ati fost o vreme … apropiati. Credeam ca sa-l vezi dupa atata timp, va fi totusi ceva mai … dificil.

-         Pentru mine, nu. Acea vreme s-a dus, asa ca nu-mi fac griji. In plus, si eu sunt altfel, si eu ma simt altfel.

-         Scumpo, de asta poti fi sigura.

-         Adica?!

-         Adica esti schimbata. Mai increzatoare. Stai stai stai! Nu vreau sa spun ca inainte erai altfel, doar ca erai mai interiorizata. De fapt, daca stau putin sa ma gandesc, asta a fost doar in primul an de liceu. Dar in vacanta asta, ai inflorit.

-         Um, multumesc, cred. Oricum, va fi un an interesant.

-         Nu asa sunt toti?

-         Oh, ba da.

    Doar ca eu nu ma refeream doar la anul scolar. Sigur, sa-l revad pe Chad, sperand ca el sa fi trecut peste sentimentele pentru mine, putea fi chiar ciudat. Dar nu-mi faceam atatea griji, nici chiar in cazul fetelor cu care intram in conflict de cate ori nu le convenea ceva. Singura mea grija era Kellan si cum aveam sa impac intalnirile cu el cu scoala si cu “pastratul unui nivel inalt” cum chiar el se exprimase cu cateva luni in urma.

    Si mama mai avea dreptate intr-un sens. Oricat de aglomerata fusesem vreodata, si nici chiar ea nu a vazut cat de aglomerata eram de fapt, caci aproape fiecare asa-zisa iesire cu prietenii din anul precedent fusese de fapt o iesire la biblioteca sau cu oricare din grupurile de voluntariate, niciodata nu renuntasem la alergat. La dans, nici acum nu stiu prea bine de ce renuntasem, cand era de fapt viata mea. Probabil pentru ca el consta in apropiere umana atunci cand eu aveam nevoie de singuratate. Pe cand la alergat, ma eliberam complet.