~ Capitolul 14 ~

1.5K 69 1
                                    

-         Hei, straine! Ce faci?

-         La multi ani, sarbatorito. Ai mai imbatranit c-un an. Cum te simti?

-         Cred ca am vazut primul fir de par alb.

-         Aduc eu vopseaua!

-         Nu, cred ca o sa-l pastrez, ma face sa arat mult mai matura.

-         Oricum formele tale te fac sa arati asa, deci aduc eu vopseaua! Cu ridurile cum stai?

-         Deocamdata niciunul.

-         E bine atunci. Pe alea dura ceva mai mult sa le mascam. Ia spune, ce faci diseara?

-         Ies cu ai mei.

-         Cand am zis diseara, ma refeream dupa 10.

-         Oh. Pai, hm, cred ca voi dormi sau ma voi uita la niste filme.

-         O Doamne! E ziua ta si tu asa vrei sa te rasfeti?! Intreba el scandalizat.

    “M-a rasfatat déjà cineva” am gandit amuzata.

-         Nu e cine stie ce. E o zi ca oricare alta.

-         Cum poti zice asa ceva?! Acum 37 de ani …

-         17

-         Acum 35 …

-         17!

-         Acum 23 …

-         17!!!

-         Bine, bine. Acum 17 ani s-a nascut o minunata dansatoare care mi-a mancat mie sufletul si mi-a facut degetele plate.

-         Cat de dragut, am zis ironic.

-         Pe care insa o iubesc. Asa ca diseara te scot.

-         Unde?

-         Vedem noi. S-a deschis un club nou in oras. Inca n-am apucat sa ajung pe acolo.

-         Dumnezeule! Am facut socata. Cum se poate asa ceva?!

-         Haha, amuzanto.

-         Stii ca te iubesc. Ok, iesim diseara.

-         Perfect. Pupii

-         Pa-pa, am inchis razand.

    Ai mei au venit pe la 6, ne-am pregatit si am plecat la o pizzerie-cofetarie, unde am stat pana pe la 8 jumate, atunci cand ne-am intors acasa.

    Dupa un dus relaxant si lung, recunosc, am stat, cum de mult nu mai facusem, si nu-mi mai permisese nici timpul, sa ma pregatesc si sa ma aranjez cu adevarat.

    Am luat rochia si pantofii noi, admirand incantata cum rochia venea atat de frumos pe formele mele pline, oprindu-se destul de aproape de fund, lasand picioarelor bronzate privilegiul de a se bucura de atentie, alaturi de decolteul spectaculos. Ma indreptasem, pastrand totusi volumul, ma machiasem puternic, iar rezultatul a fost un “Splendida!” din partea mamei, de la fratele meu, iar Radu:

-         Oh, Doamne! Multa stapanire de sine trebuie sa aiba un baiat pentru a iesi cu tine.

-         Multumesc, cred.

-         Sa fii sigura.

    Ne-am urcat in taxiul ce ne astepta si cu care probabil venise el, si ne-am invartit prin oras pentru vreo jumatate de ora.

Mă predau ție ~ ON HOLD ~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum