Am mers tacuta pe langa ea. As fi vrut s-o contrazic, dar nu aveam nici un argument. Avea dreptate. Dansul era eliberarea mea, dintotdeauna. Oare ce s-a schimbat? Am ajuns curand intr-o alta sala, acolo unde se predau dansurile de societate. Dupa o alta conversatie asemanatoare (facusem si aceste dansuri pentru aproape 3 ani) am ajuns acolo unde imi era cu adevarat sufletul: dansurile latino.
- Hei straino! Ma saluta fostul meu partener, Radu.
- Hei, nici chiar asa! Ma trase intr-o imbratisare de urs, din care am iesit cateva minute mai tarziu, nu, nu glumesc, cu respiratia taiata.
- Oh, uite cine-I aici! Aparu si profa.
- Oameni buni, e ora 8 seara! Ce mai faceti pe-aici?
- Strangem, mai avem cativa copilasi. Mai nou, de vreo jumatate de an, avem si ore seara, pentru liceenii de dupa-amiaza, imi raspunse Radu.
- Stii ce?! Ai ajuns exact la timp pentru o reprezentatie pentru incepatori! Exclama profa bucuroasa.
- Ce?! Cum?! Acum?! Nu nu nu! Nici… nici nu am echipament si nici nu am exersat de ceva timp, nu! Am refuzat vehement, dand din cap cu incapatanare.
- Rosalinda, nu te prostii, isi dadu si profa ochii peste cap. Stii bine ca avem aici echipament de rezerva iar tu si Radu mereu v-ati potrivit, asa ca nu-mi fac griji.
- Hai, Rose, chiar mi-e dor sa dansez cu cineva care chiar stie sa dea din solduri! Exclama el exasperat de soarta ce-l apasa. Izbucnind in ras si bombanind, m-am schimbat si pentru urmatoarea jumatate de ora, nu numai ca am facut reprezentatii, dar am si dansat cu Radu pentru a ma convinge ca trebuie sa ma reintorc. Imediat, chiar!
- Ok, ok, cred ca m-ati convins! Nu promit nimic, insa e mare posibilitate sa ma intorc.
- Yeeeey! Sarira si Radu si profa, Melania (nu avea decat vreo 35 de ani), pe mine, dezechilibrandu-ma un pic.
Am ramas, din dorinta de a-mi aminti de zilele bune si pentru ca Radu ma rugase sa-l astept si pe el inca o jumatate de ora, pentru a iesi la un suc. I-am privit pe toti acei copii, fete sau baieti, de la 8 pana la 17-18 ani, cum faceau primii pasi pe cel mai frumos drum pe care cineva-l poate alege, dansul, si-mi aminteam cu bucurie si chiar si un pic dor de cum si eu fusesem la inceput la fel de tematoare si neindemanatica. Si cum ma mai miscam acum …
- Hai, bella! Ma striga Radu, caci se schimbase in hainele lui, isi lua ramas-bun de la Mel si-si puse bratul, intr-un mod nu prea atent, pe umerii mei, facandu-ma pentru o clipa sa ma aplec in fata. Wow, da’ stiu ca te-ai schimbat! Exclama el, dupa ce ne-am pus fata in fata pe terasa unei cafenele.
- Nici chiar asa! Si tu te-ai mai inaltat si dezvoltat! Te-ai facut chiar dragut, l-am tachinat eu. Ma privi chioras in schimb.
- Dragut?! Doar dragut?! Ha! Auzi la ea. Dragut!? Ce tupeu! Nu, serios! E ceva la tine, care iti ofera mister. Poate parul mai lung, cei 2 centimentrii in plus sau poate felul in care te-ai mai dezvoltat.
- Sau poate doar ti se pare.
Am stat pana la 11, caci atunci se inchidea cafeneaua si a insistat sa ma duca acasa. Desi era de mers vreo jumatate de ora, am ales amandoi mersul pe jos. Ajunsi in fata blocului, se puse in fata mea.
- Rose, te rog, intoarce-te. Stiu ca-ti place dansul si stiu ca-ti lipseste, se vedea pe fata ta azi! Esti facuta pentru asta, nu stiu de ce nu ai continua.
CITEȘTI
Mă predau ție ~ ON HOLD ~
Teen FictionAveam 16 ani cand l-am vazut, l-am intalnit si i-am vorbit prima oara. Un an mai tarziu alaturi de el simteam placere si dorinta pura. El ma urca pe culmile extazului si ma dobora in crunta agonie. Sunt buna prietena cu . . . cu fiica si sotia lui.
