Mă predau ție ~ ON HOLD ~

~Capitolul 13 ~

    Pana la 4 jumatate mai era putin si trebuia sa traversez jumatate de oras pana la localul unde urma sa ma intalnesc cu restul voluntarilor.

    Acum nu trebuia decat sa gasesc un taxi. Si sa nu-mi mai musc buza atat de tare.

    3 ore mai tarziu eram intr-un joc  pasional cu Kellan, amandoi imbracati, insa fara ca asta sa conteze prea mult. Era pasiune pura, nici pic de mila, de compasiune, sau de iubire, curiozitate. Eram doar doua animale care aveau disperata nevoie unul de celalalt. El venea dominant iar eu primeam supusa, recunoscatoare. Il uram pentru ca ma facea sa ma simt slaba, neputincioasa, dar in acelasi timp, iubeam sentimentul de a fi dominata, posedata.

    Abia dupa aceasta prima partida ne-am acordat timpul necesar pentru preludiu, iar eu am avut ocazia de a-mi satisface curiozitatea prezenta inca din cafenea.

    Am ajuns acasa mai devreme decat in seara precedenta si-am avut ocazia sa petrec ceva timp cu familia.

    Timpul a trecut, baietii au plecat, Helena s-a intristat, viata a continuat.

                                                    ***

    “Ce faci azi?” imi dadu Kellan dis-de-dimineata mesaj.

-         La multi ani!!! Izbucnira mama si fratele meu 30 de secunde mai tarziu.

    Reactia mea imediata a fost sa bag telefonul sub perna si sa fiu surprinsa. Intinsera mai multe cutii si am putut ghici ca in unele erau haine, o rochie, pantofi, accesorii.

-         Multumesc! Dar nu trebuia. Voi sunteti cadoul meu.

-         Da, da, sigur. O sa-ti schimbi cu siguranta parerea dupa ce vezi ce ti-am luat.

    Avusesem dreptate. Erau 2 tricouri, 3 maieuri si, piesa de rezistenta, o minunata rochie de un albastru inchis, ce se petrecea dupa gat, avand un decolteu generos. Sub sani, o banda din satin de vreo 3 centimetri, urmata de caderea lina a materialului, imbratisand fara insa a se mula perfect, formele mele generoase. Era cu o palma mai jos de fund, iar pantofii erau de acelasi albastru inchis, cu un toc cui de vreo 10 centimentri.

-         Nici daca le luam eu nu ar fi putut fi atat de perfecte! Multumesc! Multumesc! Multumesc! Am zis, luandu-I pe amandoi in brate strans si pupandu-i.

-         Ti-am zis eu, rase mama.

-         Da da.

-         Ce fazi azi?

-         Cum e ziua mea si cum e si ultima zi din Iulie, ori o sa dorm ori o sa ies la piscina. Daca am cu cine. Voi?

-         Piticul se duce la niste prieteni si eu la firma. Diseara iesim si noi undeva.

-         Ok. Eu voi ramane in pat.

-         Nu te duci sa alergi?! Intrebara cei doi, socati de-a binelea.

-         Nu azi, m-am intins eu si m-am lasat sa cad pe spate, atingand perna moale.

-         Ok. Ai grija de tine.

-         Pa-pa.

    Mi-am scos telefonul de sub perna si i-am raspuns:

    “Dorm sau ma duc la bazin.”

    Am dat pe trimitere si abia aunci am vazut ca era 7 jumatate dimineata. Prea devreme sa sun pe cineva, asa ca, intorcandu-ma pe burta, am adormit din nou.