Mă predau ție ~ ON HOLD ~

~Capitolul 25 ~

    A doua zi eu si Fred ne-am intors acasa, iar mama si-a luat liber pentru o saptamana, pentru a avea grija de el. S-a discutat la un moment dat chiar de anularea plecarii in Spania, insa Fred nici nu a vrut sa auda, incapatanandu-se ca se simte bine si ca se va face bine in 3 saptamani.

    In ziua in care m-am intors la scoala, mi s-a spus ca am imbatranit cu vreo 5 ani si ca arat mohorata. N-am facut decat sa dau din cap, trimitandu-I lui Radu mesaj sa ne vedem pe la 5 si ca voi ramane la el in acea seara, rugandu-l totodata sa treaca el pe la mine sa-mi ia lucrurile. La 2 fara 10, Kellan ma astepta in fata liceului.

-         Buna, iubito, imi zise zambind, nelasandu-se afectat de mutra mea plouata. Avusese parte de ceva zile cu mine suparata, nu il mai speriam asa usor. Mergem acasa?

-         Um, nu. Hai … hai in strand.

-         Ok, cum doresti. Ce face Fred?

    La auzul numelui micutului, mi-a venit in minte imediat imaginea lui zacand pe jos, cu acea micuta balta de sange in jurul capului sau. Am strans puternic din ochi, respirand adanc.

-         Esti bine?

-         Eu … da. Si el e bine. E mic, se reface repede.

-         Normal. Stiu cum e, si eu intru in panica de fiecare data cand se loveste Eliza, insa isi revine extrem de rapid, si in maxim 2 saptamani nici n-ai zice ca a avut vreodata ceva.

    “Da, nu-I asa? Numai ca in noi vina ramane. Ei se refac, uita, trec peste, ramanand, desi nu mereu, cu o cicatrice. Insa, in noi raman ranile, raman intrebarile si acuzatiile. Cu ele ce faci?” am gandit trista, privindu-l si stiind ca-mi va fi dor de el.

    Am ajuns si-n strand, a parcat si-am ales o bancuta ascunsa privirii, sub un copac, in apropierea lacului aproape inghetat. Mi-am frecat mainile, punandu-mi-le in poale. El le ridica, sarutandu-le.

    Mi-am impletit degetele cu ale lui, aplecandu-ma sa-l sarut, scotand aburi. Mai intai, i-am sarutat buzele, vrand parca sa nu ma mai despart de ele. Nu-mi puteam inchipui cum o sa rezist fara dupa-amiezele cu el si fara plimbarile noastre la teatru, cum va fi fara atingerea lui sau fara vorbele lui mereu dulci. Apoi, i-am atins buzele cu limba, si i-am simtit gura deschizandu-se, iar limbile noastre s-au atins, dandu-si tarcoale, abia atingandu-se sau batand in retragere, lasandu-l pe celalalt sa caute, sa ceara. La final, buzele ni s-au mai atins o data, dupa care ne-am indepartat, deschizand ochii.

-         Ce ai facut azi? Si de ce ai vrut sa inghetam? Puteam vorbi si pe canapéa, era mai comod, mai cald si … mai intim.

    Isi puse mana pe piciorul meu, iar eu am inceput s-o fixez, parca simtind caldura ce o emana. Am continuat sa tac, privindu-I mana, incercand sa-mi dau seama ce simt sau ce era cu tot acel haos din capul meu. Nereusind sa aflu, am privit lacul inghetat, am tras aer in piept, intepandu-mi narile si gatul, si-am expirat.

-         Stii … nu credeam ca voi avea vreodata parte de asa ceva. Sau daca da, nu cu un barbat interzis. Mi-am imaginat mereu o relatie deschisa, libera. Si niciodata nu mi-am imaginat ca voi putea ajunge din amanta, iubita. Tu … tu erai doar ceva la care ma gandeam uneori si-mi doream sa fii al meu, desi stiam ca nu se poate. Si apoi … asta. E … era frumos. Si … sincer … nu cred ca voi mai gasi pe cineva ca tine. Insa, pentru o vreme … nici nu mai vreau.

-         Rose … ce vrei, unde vrei sa ajungi…?

-         … pentru ca, vezi tu, vazandu-mi fratele acolo, zacand neputincios, si stiind ca as fi putut evita asta … nu mi-o pot ierta.