Legende Horror de peste tot

Blestemul palatului Dario

S-au nascut de-a lungul timpului o serie de legende privitoare la aura blestemata pe care o poarta. Multe dintre povesti par sa repete acelasi mit, altele par sa contina un anume sambure de adevar iar altele, mai fanteziste, par doar scenarii dedicate unui film horror.

Dintr-o anumita perspectiva paranormala, palatul poate fi vazut ca o entitate. Numit si "casa care ucide", el n-a avut prea mare grija de locatarii sai de-a lungul timpului, care parca s-au intrecut in a gasi cea mai interesanta modalitate de a muri.

Daca senatorul Giovanni Dario, primul proprietar cunoscut al casei a reusit sa scape, murind in 1494 de moarte buna, cei care i-au urmat nu au mai fost atat de norocosi. Incepand cu Vincenzo Barbaro, ginerele lui Dario, care a fost intai ruinat iar mai apoi asasinat, si continuand cu Marietta, sotia acestuia si fiica senatorului, care s-a sinucis aruncandu-se in , putem intrezari legenda care avea sa se inchege in timp, pentru al nostru amuzament lugubru.

In secolul XIX, comerciantul de bijuterii armean Arbit Abdoll va cumpara palatul de la unul dintre urmasii familiei Barbaro, Alessandro, si va ajunge in cativa ani sarac lipit pamantului, fiind fortat sa-l vanda pe o suma modica.

Radon Brown, urmatorul proprietar, se crede ca s-ar fi sinucis impreuna cu amantul sau, insa exista si o alta versiune a povestii, conform careia acesta ar fi trait pana la o varsta inaintata iar moartea sa ar fi survenit intr-un mod natural, fiind inmormantat cu fast venetian, printr-o procesiune solemna de .

Undeva pe la 1900, un alt proprietar al palatului, Charles Briggs, bantuit de vina unei relatii cu un alt barbat, renunta la palat pentru a fugi in Mexic, unde iubitul sau se sinucide.

Mai tarziu, prin anii '70, si contele Giordano delle Lanze va repeta mitul cuplului homosexual, fiind omorat cu o vaza (sau o statuie) de amantul sau mai tanar. Acesta, un marinar de vreo 18 ani, va ajunge mai tarziu la Londra, unde va fi ucis la randul lui.

Despre Cristopher Lambert – managerul trupei Who si nu actorul care a jucat in Highlander – se spune ca s-ar fi sinucis la inceputul anilor '80, la putin timp dupa ce ar fi cumparat palatul. Altii spun ca ar fi fost vorba, pana la urma, despre o moarte accidentala provocata de consumul de droguri si bautura.

Pe lista destinului potrivnic au fost trecuti, apoi, Fabrizio Ferrari, care ar fi saracit in perioada in care a locuit la palat, si sora sa, Nicoletta, care ar fi murit intr-un accident de masina destul de ciudat.

In anii '90, palatul a mai facut o victima – Raul Gardini. Acesta s-ar fi sinucis chiar in palat cu un foc de arma. Dupa aceea, Ca' Dario a ramas nefolosit pana in 2006, cand ar fi fost cumparat de o familie americana.

Nu striviti corola...
———————————————————————————————————————————————————–
Mai sunt si alte teorii, mai putin probabile, care spun ca palatul ar fi fost construit pe o groapa comuna in care au fost adunate cadavrele unor persoane moarte in timpul unei epidemii de ciuma, sau ca Giovanni Dario si urmasii sai ar fi fost urmariti de blestemul unei bijuterii pe care acesta ar fi furat-o pe cand era senator.

Se prea poate ca toate aceste povesti sa fie reale sau sa existe macar o serie de elemente care sa le confirme partial, dar nu asta cautam. Importanta este aici, fara indoiala, povestea in sine, iar vorbele care se spun vor prinde oricum suficienta rezonanta in noi pentru a ne infiora atunci cand vom trece, intamplator sau nu, la bordul unui vaporas, candva, prin fata palatului Dario.