Caldura lui august dogorea teribil. Gavrilescu, profesor de pian, a coborat din tramvai pentru a-l astepta pe cel in directia opusa. Avea de infruntat arsita inabusitoare si mirosul de asfalt topit. Un adevarat iad. O casa acoperita de iedera, umbrita de nuci batrani il ademenea ca o oaza de verdeata. Va aduceti aminte povestea? Asta se intampla pe strada Mantuleasa iar strania patanie prin care trece Gavrilescu ne-o spune Mircea Eliade in "La tiganci".
Daca va intrebati de ce Mantuleasa, numele strazii vine de la jupaneasca Stanca Manta, care ramane vaduva de tanara si prin testament, posesoare a unei averi impresionante. Stanca Manta, "Mantuleasa", cheltuitoare din fire si iubitoare de arta si frumos, a inceput sa isi omoare timpul organizand petreceri luxoase. Risipa a dus-o in scurt timp la faliment asa ca s-a decis sa se caisca si sa contruiasca o biserica. Din pacate nu a mai apucat sa isi vada lucrarea terminata deoarece a decedat rapusa de o boala nemiloasa. Dar sora raposatului sot al Mantulesei finalizeaza biserica in 1733 si este tarnosita in anul 1734 cu hramul Sfintilor arhangheli Mihail si Gavriil. Biserica Mantuleasa este una dintre cele mai vechi lacasuri de cult din Bucuresti.
Intre 1914 si 1917 Mircea Eliade invata la scoala generala de pe strada Mantuleasa. Copil fiind, se indragosteste iremediabil de casele vechi care sopteau povesti prin ferestrele intredeschise si de oazele de verdeata care imbiau cu umbra si racoare in zilele caniculare de vara. Eliade nu s-a putut niciodata detasa de strada Mantuleasa, loc magic in Bucuresti, care aminteste si azi vizitatorilor de o autentica bucla temporala. Din pacate, scoala la care a invatat Eliade nu mai exista. Ea a fost daramata recent, pentru a face loc unei cladiri moderne cu 17 etaje. Mantuleasa isi aminteste insa de Eliade, dovada fiind statuia cu chipul scriitorului plasata in micul parc din fata bisericii.
Pe Mantuleasa zarva bulevardului se aude in surdina, casele boieresti de odinioara inca privesc falnic, iar gradinile si tufele cu liliac inflorit duc cu gandul la un mic colt de rai. Aici aproape ca uiti ca in spate se agita orasul. Aici parca esti Gavrilescu care se pierdea intr-o zi torida de vara pe coridoarele labirintice ale tigancilor.
CITEȘTI
Legende Horror de peste tot
HorrorEști înnebunit după legende Horror? apreciezi poveștile stranii ? Îți plac chestiile ciudate? Ești curios în ceea ce privește lumea "cealaltă" mai puțin pomenită? Vrei cu orice preț adrenalină în viața ta? Îți e dor de un coșmar bun noaptea? Atunc...
