Stereotype

Prolog

Alcoolul din sângele meu m-a făcut să mă împleticesc cu greu printre elevii costumați, până am ajuns la Mark. Era singurul cu fața descoperită, așa că toți știau cine este. M-am așezat pe scaunul de lângă el, mirosea a alcool, chiar mai mult decât mine. Nu știu dacă noi eram singurii în starea asta, însă ceilalți păreau să se miște cum trebuie.

- Chiar îl plac, știi? Nimeni nu știe, este așa prostuț...a șoptit ducând paharul la gură.

- Pe cine placi? am întrebat curios. Nu știu de ce mă interesa atât de mult, sau ce căutam lângă el. Pur și simplu ceva mă ghidase aici.

- Pe Noah, dar mă ignoră. Nu vreau să afle, ar fi prea șocat și probabil nu mi-ar mai vorbi vreodată, chiar nu-mi doresc asta.

Am închis ochii și mi-am sprijinit capul în palme, era imposibil ca el să mă placă. Probabil alcoolul vorbea în locul lui, dar chiar și așa știam că nu minte. Fără să realizez prea mult ceea ce urma să fac, mi-am ridicat masca până deasupra buzelor și mi-am apropiat fața de a sa. Am văzut cum privirile celorlalți s-au îndreptat către noi, dar nu-mi păsa prea mult. L-am sărutat. Chiar dacă el îmi făcuse asta de mai multe ori înainte, niciodată nu se întâmplase în public, nu la un bal mascat și nu în fața întregului liceu.