Stereotype

11.Domnule, dar nu e ceea ce pare!

Capitolul 11

- Mark te simţi bine, băiatule? Trebuie să mă pregătesc de serviciu, mai stai mult? Ai băut aseară, ești ok?  O voce groasă și răgușită m-a făcut să tresar. Cred că tocmai urma să-l intâlnesc pe tatăl lui Mark...

   Ce doamne iartă-mă pot să fac? Unde să mă ascund? In cadă? Nu, ar fi prea evident. Sub chiuvetă? Nu, nu prea cred că e o idee bună. Să pun un prosop pe mine? Să-i răspund? Oh doamne...in ce rahat m-am băgat!

- Mark? E, e totul in regulă?  Am tras adânc aer in piept și m-am apropiat de ușă. Am rămas acolo cu respiraţia sacadată și cu membrele tremurându-mi asemenea jeleului.

- Uhm...nu e Mark... Am reușit să spun răgușit.

- Lucas? De ce stai inchis acolo, băiatule? Treci la culcare!

- Nu sunt Lucas...sunt un prieten de-al lui Mark, Noah mă numesc.

- Și Lucas unde e?

- Nu știu domnule...a...a plecat.

- A, ok. Și de ce stai inchis in baie?

- Ies imediat domnule...

   Am apăsat mânerul și am intredeschis ușa, ca mai apoi tatăl lui Mark să o deschidă definitiv. Aveam in faţa mea un bărbat solid și inalt, asemenea bodyguarzilor. Era cărunt și avea aceeași privire ca a fiului său, rece și albastră. Oricât de mult am incercat să-mi controlez tremuratul, nu puteam. Palmele au inceput să-mi traspire, iar pe șira spinării imi  alunecau firicele ingheţate de sudoare. Eram speriat de-a binelea, iar prezenţa domnului O' Brian mă făcea să mă simt slab...eram până la urmă un intrus. Un străin despre care nu știa nimic care ii invadase spaţiul personal.

- Tu și Mark sunteţi...

- Suntem colegi domnule, avem un proiect...

- Da, da, proiectul, așa spuneţi toţi. Sper că vă protejaţi, adică...sunt boli și...

- Poftim? Doar nu credeţi că...o doamne! Nu! Nu...adică eu nu sunt...ei bine nu...

- Nu-ţi fie rușine...ești al doilea băiat care rămâne peste noapte la Mark, deci stai fără grijă...nu e nimic care să mă deranjeze.

- Dar domnule, eu nu... intre mine și Mark nu se intâmplă absolut nimic!

- Da sigur, atunci de ce porţi unul din tricourile fiului meu și ești in boxeri la 5 dimineaţa in baia mea? Să nu mai vorbesc de vânătăi, păr răvășit, zgârieturile de pe faţă și dacă stau să mă uit mai bine ai și buzele sparte...

- Domnule, dar nu e ceea ce pare! Chiar faceţi o confuzie!

- Sigur. Du-te inapoi Noah, e prea devreme...nu ai ce face până când nu răsare soarele. Noapte bună.

   Domnul O' Brian mi-a făcut cu ochiul după care a inchis ușa in urma sa, lăsându-mă singur in holul slab luminat. Ce naiba tocmai s-a intâmplat?

   Cum a putut crede că mă intâlnesc cu fiul său? Este așa greșit! Sunt destul de sigur că imi plac fetele, că o plac pe Amy.

   Am inaintat pe hol pană am ajuns la camera lui Mark. Dormea imbrăţișând o pernă, iar picioarele le avea incolăcite in jurul pilotei cu care am fost inveliţi. Are un mod foarte drăguţ de a adormi...ce doamne iartă-mă spun eu aici? Nu trebuie să mă mai gândesc la nimic legat de băiatul aproape dezbrăcat din pat! La nimic!

   M-am așezat pe pervazul geamului, privind mașinile ce treceau pe stradă și micuţii fulgi de nea ce continuau să cadă. Era liniștitor să fac asta. Forfota orașului imi distrăgea cumva atenţia de la toate ce mă inconjurau. Mi-am inchis ochii și mi-am lipit tâmpla de geamul rece al ferestrei, ascultând fulgii ce se zdrobeau de aceasta și respiraţia liniștită a lui Mark.