Stereotype

1.M-am născut in secolul greșit

 

 Capitolul 1

    Ora de biologie începuse de câteva minute. Noah aștepta entuziasmat nota la test jucându-se cu un creion intre degetele sale lungi. Profesoara iși fixă mai bine ochelarii pe nas și-și drese vocea înainte să inceapă să spună notele.

- Așa cum ne-a obișnuit, 10+ pentru Noah. Se adresă profesoara cu un ton plin de mândrie elevilor.

   Noah s-a ridicat stânjenit din bancă și a mers pentru a-și ridica lucrarea. Din spatele clasei se auzeau fluierături și toată clasa a pufnit în râs în momentul în care Noah i-a zâmbit profesoarei care ii inmâna lucrarea exemplară.

  Băiatul iși lăsă capul în jos și se indreaptă spre prima bancă. Se așează pe scaunul mâzgălit și plin de cuvinte obscene și privii în gol prin tabla din faţa lui.

   Primește un ghiont în spate, dar nu se întoarce. Rămâne nemișcat, dar răspunde cu un "Ce?" șoptit. Băiatul din spate chicotește ca mai apoi să-l întrebe: "Ce i-ai făcut profesoarei pentru nota asta, popo?". Noah înghiții în sec și rămase tăcut pe tot parcursul orei. Deșii nu lăsa să se vadă,  aceste cuvinte ii sfașiau sufletul.

   Clopoţelul anunţa sfârșitul orelor. Elevii se ridicară din bănci și părăsiră zgomotos clasa, în timp ce Noah rămase tăcut în banca sa.  

Nici nu baga de seamă că rămăsese singur, era atât de obișnuit să ignore tot ce-l inconjoară incât de multe ori rămânea acolo pană profesorul ii spunea că poate pleca acasă. 

- Noah dragule, ora s-a încheiat. Poţi pleca acasă. I se adresă cu blândeţe profesoara de biologie. 

   Noah s-a ridicat tăcut din bancă aruncându-și ghiozdanul peste umăr. Și-a salutat profesoara și a ieșit din clasă. 

   Holurile școlii erau pustii, doar femeia de serviciu putea fi observată la capătul coridorului măturând leneșă mizeria lăsată în urmă de elevi. Noah și-a continuat drumul către ieșirea din liceu cu pași repezi. Împinse cu putere ușa de la intrare și ieșii afară. 

  Aerul rece de octombrie răspândea în aer mirosul frunzelor mucegăite. Copacii iși pierduseră aproape toate frunzele, acestea odihnindu-se acum pe trotuare sau pe pământul rece.  

  Noah iși ridică gluga hanoracului peste cap și pășii temător către trecerea de pietoni. Traversă strada și porni către casă evitând să acorde atenţie persoanelor care se holbau la el. 

  Casa în care locuia era una modestă. O casă veche din lemn la periferia orașului. Zona era liniștită, iar vecinii locuiau acolo de generaţii întregi. 

  Noah răsucii cheia în broasca ușii și intră în casă. Înăuntru era căldură iar în aer era răspândit parfumul unor coji de portocale. Părinţii lui nu erau acasă, lucrau până târziu astăzi, pentru a fi liberi de ziua fiului lor. 

   În casă domnea liniștea. Afară vântul se inteţise, iar apariţia unei furtuni era iminentă. Noah a mers la bucătărie pentru a-și potolii foamea. Pe aragaz era așezată o ulcică acoperită cu un prosop. A dat materialul la o parte și inăuntru era orez cu lapte. A pus ulcica pe masă și a început să mănânce cu poftă din ceea ce-i pregătise mama lui de mâncare. 

  Odată alungată senzaţia de foame Noah s-a retras în camera lui apucându-se de teme. 

  Afară începuse ploaia, iar băiatul și-a deschis mica fereastră pentru a ieși pe acoperiș. Iubea ploaia. Iubea să simtă micile picături zdrobindu-se pe faţa lui. Din locul unde stătea putea să vadă în casa prietenei lui Amy. Însă nu era acasă. 

  Noah s-a întors în camera lui scotându-și hainele ude și schimbându-se în altele curate și uscate. Și-a scos jurnalul cu coperţi jerpelite dintr-un sertar și a început să noteze.

"  Dragă jurnalule,

  Astăzi Mark m-a umilit iar în faţa colegilor. De ce crede că fac favoruri sexuale profesorilor pentru note? Este un tâmpit. 

   Cu ce sunt eu mai diferit faţă de ceilalţi? Ei bine, întrebarea asta este cam prostească. Știm prea bine că sunt diferit. Nu mă comport ca și ei, nu vorbesc ca și ei, nu sunt la fel de bătut în cap ca și ei...dar ce le-am făcut rău? De ce mă consideră gay? Dacă nu vreau să fiu bădăran cu fetele sunt gay? Dacă nu le ating într-un mod necuviincios sunt gay? Dacă nu fac comentarii cu conotaţie sexuală la adresa lor sunt gay? De când a devenit bunul simţ ceva rău? 

  Tot astăzi la cantină fetele din echipa de majorete m-au provocat să le ating, bineînţeles că le-am refuzat. Însă toţi elevii au început să strige la mine că sunt, citez "poponar" . Am fugit de acolo. Eu nu am fost educat așa. Fetele ar trebuii să aprecieze băieţii cu bun simţ nu bădăranii care le bagă mâna pe sub fuste. Totul este mult prea superficial. Peste tot numai stereotipuri. Dacă sunt excentric nu sunt nebun. Amy dacă e blondă nu e proastă, ba din contră este cea mai deșteaptă și cu capul pe umeri fată cu care am vorbit. Ei bine este singura, dar tu ști deja asta. Astăzi am văzut-o. Pleca la facultate. Am salutat-o în timp ce mă urcam în autobuz. Ei bine deși nu este normal ceea ce se intâmplă, cred că încep să o plac. Insă ea nu v-a ști niciodată asta.

 M-am născut in secolul greșit".