Stereotype

24. Plăcerea a fost de partea mea

Capitolul 24

- Am terminat pe ziua de azi, a spus Miyako aranjand ultimul sirag de ghirlande deasupra scenei. Balul era peste numai o saptamana, iar tot ceea ce mai aveam de facut era sa ne asiguram ca lucrurile vor ramane intacte pana atunci.

   Usor de zis, insa greu de facut. Sunt multi idioti prin liceul nostru, care nu sunt buni decat la stricat munca altora, iar in ultimele doua luni a trebuit sa refacem decorul de trei ori. Spre surprinderea mea, Mark, care in anii trecuti a fost cel care a distrus decorul pentru bal de cele mai multe ori, nu a facut nimic. Nici macar nu si-a aratat fata prin zona, ne-a ignorat total, atat pe mine si Miyako, cat si pe ceilalti elevi care s-au ocupat de pregatiri. Poate ca s-a saturat sa intre in belele, asta trebuie sa fie motivul.

   Am parasit amfiteatrul impreuna cu Miyako si ne-am indreptat catre iesire. Astazi doar noi am mai ramas atat de tarziu in liceu. Ceilalti colegi care se ocupa de organizare, si-au terminat mai devreme treburile, la fel cum am facut si eu. Insa am ales sa o ajut pe Miyako sa termine, dupa care sa plecam impreuna.

   Langa usa de la intrare, asezata pe un fotoliu statea Margareta, una dintre femeile de serviciu ale liceului nostru. Ca in fiecare dupa amiaza ne-a facut semn sa-i inapoiem cheile, dupa care ne-a lasat sa plecam.

   In fiecare zi, doamna Hotaru o asteapta pe Miyako in fata liceului, insa astazi nu era acolo, desi era trecut de ora patru dupa amiaza. Asta m-a pus putin pe ganduri.

- Astazi...erm...mergi pe jos? am intrebat intorcandu-mi privirea catre Miyako. Aceasta si-a ridicat capul catre mine si mi-a zambit.

- A venit primavara, Noah. Ma descurc si singura pana acasa, mi-a raspuns aceasta intorcandu-mi spatele si pornind mai departe pe trotuar. Am urmat-o grabit, trebuia sa o intreb ceva. Inca din noaptea de anul nou am tot incercat sa-mi dau seama de ceva, insa nu-mi puteam explica ce are mama sa cu mine. Cu ce-i gresisem eu doamnei Hotaru? Zilnic imi arunca aceeasi privire rece atunci cand o conduc pe Miyako pana la masina. Trebuie sa ma lamuresc, orice as face, gandul meu se intoarce numai la chestia asta si ma scoate din sarite faptul ca nu am un raspuns. Intotdeauna exista un raspuns!

- Tu nu locuiai in partea cealalta a orasului? ma intreaba Miyako oprindu-se brusc in loc.

- Ba da, am raspuns.

- Si de ce te ti dupa mine? a intrebat confuza.

- Vreau sa te intreb ceva...Miyako a stat cateva secunde sa se gandeasca, lasandu-si privirea in pamant si zambind, a spus:

- Sti ca la balul nostru nu e ca-n filme, nu? Nu-ti trebuie partener sau stiu si eu ce rahaturi. Am inceput sa rad, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa-i adresez o astfel de intrebare. Totusi e amuzant ca s-a gandit la asta, desi toata lumea stia cum se desfasoara balurile la noi in liceu.

- De fapt...nu aveam de gand sa intreb asta, am raspuns amuzat. Obrajii lui Miyako s-au inrosit si si-a muscat buzele abtinandu-se cu greu sa nu rada. Nu ca nu as vrea sa merg la bal cu tine...

- Oh, scuze eu doar am...spune ce aveai de spus, a raspuns razand.

- Nu-i nimic...vreau sa intreb...ce are doamna Hotaru cu mine? am spus dintr-o rasuflare. Miyako s-a incruntat, iar degetele sale albe s-au strans cu putere in jurul bretelelor rucsacului pe care-l purta in spate. M-a privit in ochi, dupa care mi-a intors spatele.

- Te sun eu mai tarziu, a spus incepand sa alerge pe trotuar.

   Insa nu a facut-o, si au trecut doua zile. Nici la scoala nu mi-a mai vorbit, iar alti prieteni nu am. Ei bine, Mark se tot holba la mine din banca alaturata, insa nu mi-a spus nimic. Sper ca lucrurile stau bine intre el si Lucas.

    In pauze imi asezam capul pe banca si stateam nemiscat pana ce auzeam clopotelul sunand. Abia atunci incepeam sa-mi scotocesc prin ghiozdan dupa nu stiu ce caiet si carte. Apoi stateam cu ochii atintiti spre usa in asteptarea profesorului si ma prefaceam ca nu-mi aud colegii strigandu-ma poponar. Cand Mark a intrat in clasa, iar Patrick mi-a spus ca imi da doi dolari sa i-o sug, l-am putut vedea incordandu-se si napustindu-se asupra lui. Nu m-am intors, insa auzeam tipete si cum pumnii lui Mark lovesc cu putere. Patrick gemea, iar Mark injura si lovea fara oprire. Nu s-ar fii oprit daca nu m-as fii intors catre el. M-a privit, dupa care l-a impins pe Patrick pe podea si s-a asezat in banca, pe randul alaturat.

   Nimeni nu a spus nimic, Parick nu a mers la director, colegii nu au reprosat nimic, iar Mark ma privea fara incetare. Nimeni nu cred ca a realizat ceea ce Mark tocmai facuse. Toti stiau ca Mark este suparat pe Patrick, probleme mai vechi. Insa Mark l-a batut pentru ceea ce-mi spusese mie, iar asta a facut ca un junghi puternic sa-mi strabata inima. Mi-a luat apararea! Fara ca eu sa-i cer asta, fara sa-mi spuna ceva si fara ca eu sa-l privesc! Totusi nu inteleg de ce ar face asa ceva.

  
   In pauza urmatoare Mark a ramas in clasa, in aceeasi banca, neclintit. Stiam ca ma priveste, insa l-am auzit ridicandu-se, iar asta m-a facut sa cred ca va veni la mine, insa nu a fost asa. Undeva in banca din spate, Nina, o colega la fel de retrasa ca si mine statea si isi manca sanvisul cand Mark i-a spus ceva la ureche. Nina m-a privit, a dat din cap, dupa care a iesit din clasa. Nu intelegeam nimic...

   Nu eram speriat...ci mai degraba...emotionat, daca asta e cuvantul potrivit. Aveam un gol in stomac, iar picioarele imi tremurau. Mark a venit si s-a asezat pe vine langa scaunul meu. Timp de doua luni nu mi-a spus un cuvant, si nici acum nu se grabea sa o faca. Ochii ii erau incercanati, iar parul blond si scurt era ridicat pe-o parte, asa cum si-l aranjeaza mereu. Mi-a zambit, dupa care si-a lins buzele si m-a privit in ochi.

- Buna Noah, ai vazut ce am facut acolo pentru tine? a spus soptit. Am inghitit in sec, iar ochii mi s-au marit atunci cand buzele sale le-au atins pe ale mele. Ce naiba facea? Nu ii era teama ca usa se putea deschide oricand? Nu stiu cate secunde a continuat sa ma sarute, insa timpul se oprise in loc. Iar in momentul in care s-a oprit si s-a intors in banca sa, am realizat ca ceva nu era in regula cu mine.

   Desi ar fi trebuit sa-i spun ceva lui Mark, orice, sa-i ordon sa inceteze cu astfel de jocuri, sa ma lase in pace, sa ma ignore, mi-am dat seama ca toate erau numai minciuni, iar eu nu-mi doream sa fiu lasat in pace. Astepta sa-i spun ceva, sa-l privesc, asa ca asta am facut, iar singurul cuvant care mi-a parasit buzele a fost: multumesc.

   Nu stiu pentru ce ii multumeam, insa a zambit si si-a scos telefonul din buzunarul pantalonilor. Nu m-a privit, si nu mi-a spus nimic altceva cu voce tare, insa dupa ce i-am intors spatele jur ca l-am auzit soptind: placerea a fost de partea mea.

  

_______________________________________________

CAPITOL NEEDITAT

 

Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu acest capitol...

Si inca ceva, cine vrea dedicatie sa-mi spuna intr-un comentariu aici mai jos.

Mersi ca cititi si votati si comentati si ah va ador