Stereotype

27. Totul este bine, nu e vina ta

Capitolul 27

   Vizita la medic s-a încheiat mai repede decât mă așteptam. Pe lângă discuția cu medicul nutriționist, care mi-a spus ceva ce știam deja, am făcut doar niște analize, iar rezultatele vor venii peste câteva săptămâni, în orice caz mama va fii în spital și le va lua, sunt sigur de asta. Cât timp medicul iși făcea meseria, explicându-mi faptul că trebuie să mănânc pentru a supravieţuii, mama a fost foarte agitată. Se plimba prin salon și mă privea din când in când, cu ochii mari și inlăcrimaţi. Mi-am dat seama că o rănesc, iar eu nu-mi doresc asta.

   Am incercat să-i spun in repetate rânduri, după ce am părăsit spitalul, că voi face tot posibilul să mă schimb. I-am promis că lucrurile vor revenii la normal. Doar m-a privit. Nu a spus nimic tot drumul, a lăsat radioul pornit pe un post de știri și a condus ingândurată. M-a adus inapoi acasă la ora unu după amiaza, iar acum e cinci. M-a obligat să mănânc, după care m-a lăsat să fac ce vreau, așa că am mers să mă plimb. Trebuia să-mi limpezesc mintea.

   Pădurea se află in apropierea cartierului nostru și fiind aproape primăvară, totul a prins viaţă. Insectele, mici animăluţe, plantele, chiar și copacii. Sunt sigur că pierzându-mă printre copaci voi avea timp să mă gândesc la toate problemele ce-mi complică existenţa.

   Parcurzând drumul, mi-am amintit de ziua in care l-am văzut pe Mark impreună cu Lucas. Imaginile mi s-au derulat in minte, intristându-mă. Acum câteva luni m-au speriat. Mai bine spus, Mark m-a speriat.

  Gândul mi-a zburat la apelul pierdut de ieri și la toate cuvintele pe care mi le-am imagiat că i le șoptesc in telefon. Mă intreb ce avea să-mi spună? Și de ce nu a insistat? Il plac pe Mark. Știu asta și simt presiunea și greutatea ce-mi apasă pe piept doar la gândul că acum iși petrece timpul cu Lucas. Sau poate nu o face. Altfel de ce mi-ar fii scris că a minţit. Vreau să-l văd și să-i vorbesc. Să-l intreb tot ce am de intrebat și poate mâine va fii șansa mea, la bal.

   Când eram mai mic visam să o duc pe Amy la bal, deși practic era imposibil. Ea era mai mare, plus că nu a mers la același liceu ca și mine. Insă acum am crescut și Amy nu mai face parte din viaţa mea, se pare că a ales să se auto-excludă. Nu am mai văzut-o ieșind din casă, insă mașina era parcată pe marginea trotuarului când eu am plecat. Probabil iși petrece timpul cu vreun coleg de la facultate.

   Tata avea dreptate. Zăpada topită nu arată bine. E murdară și rece și chiar dacă nu e o comparaţie tocmai drăguţă, mă face să mă gândesc la Amy.

   Părăsind șoseaua, picioarele au inceput să mi se afunde in mocirlă, iar spre norocul meu, am fost destul de inspirat să port cizme de cauciuc. Nu aveam de gând să intru prea mult in pădure deși imi era dor de copaci, de unul in mod special. Bătrân și uscat pe jumătate, lovit de trăsnet și cu o scorbură uriașă, un fag era copacul meu favorit. Acum era marcat cu roșu, semn că urma să fie tăiat. M-a intristat, insă in locul său va fii plantat un altul. Așa merg lucrurile, nimic nu-i veșnic. Lucrurile sunt in continuă mișcare. Viaţa este in continuă mișcare.

   Deși scoarţa ii era acoperită de mușchi umed, am ales să mă așez și să stau acolo, privind cerul și crengile subţiri ce se intindeau către el.

   Cât de multe lucruri s-au schimbat in jurul meu. Cât de mult și eu m-am schimbat, deși pentru ceilalţi am rămas același. Nu am mai plâns. Nu am mai fost trist. Sunt bine. Probabil doar puţin obosit. Insă voi fii bine, știu asta.

   Mâine e balul, nu știu ce haine voi purta insă am masca de la Miyako. M-a sunat astăzi. Mi-a explicat de ce l-a trimis pe Mark cu masca, iar ceea ce mi-a spus m-a pus și mai mult pe gânduri. Din nu știu ce motiv, Miyako se afla la mama ei la serviciu. Nu mi-a dat alte detalii, insă imi amintesc destul de bine că doamna Hotaru lucrează in domeniul poliţiei, mai precis la secţia anti-drog. Mark mi-a spus asta, Miyako insă nu a intrat in detalii, ba chiar a minţit spunând că mama ei este bucătăreasă. Nu știu ce pune la cale, insă din spusele ei, Mark nu a avut cum să o refuze. Probabil l-a șantajat sau ameninţat cu ceva.