Stereotype

21. Fluturi

Capitolul 21

   Când am deschis ușa de la intrare, un val de aer cald mi-a izbit fața, relaxându-mă și moleșindu-mi toți mușchii. Mark m-a urmat în tăcere, în timp ce palpam peretele în căutarea întrerupătorului pentru a lumina holul. Îl auzeam foindu-se în spatele meu, probabil întunericul nu îi plăcea în mod special.

   Atunci când becul s-a aprins, Mark și-a mijit ochii și s-a crispat. Aceeași reacție am avut-o și eu, însă văzându-l pe Mark strâmbându-se, m-a amuzat teribil. Blondul și-a astupat ochii cu mâinile, exact ca atunci când pe un vampir îl atinge lumina soarelui. Sigur, reacția teatrală este uneori cam exagerată în filme, însă acum Mark chiar părea un vampir. Ei bine Noah, lipsa somnului și-a pus amprenta asupra ta mai mult decât îți poți imagina, mi-am spus în minte. Și așa și era, abia mă mai țineam pe picioare din cauza oboselii. Nopțile ca aceasta nu sunt făcute pentru șoareci de bibiotecă ca și mine.

     Mark nu părea obosit, însă dungile vineții de sub ochi îl trădau într-o oarecare măsură. Am așteptat câteva secunde în tăcere, pană ce ochii mi s-au obișnuit cu lumina, după care m-am aplecat și mi-am desfăcut șireturile înghețate. Mark a făcut același lucru, descălțându-și ghetele negre și așezându-le lângă perete. Stătea neclintit în fața mea, cu mâinile îndesate în buzunarele hanoracului și cu privirea ațintită pe ușa de la sufragerie. Nu eram capabil să înțeleg vizita sa atât de târzie. Și dacă avea ceva de mărturisit, de ce ezita să o facă?

- Mergem la mine în cameră? am întrebat. Probabil nu a fost o idee prea înțeleaptă, însă cuvintele mi-au părăsit buzele fără să mă gândesc prea mult la ce spuneam. Mark a ridicat din umeri și a intrat înaintea mea în sufragerie. Firefly dormea sub bradul încă împodobit, iar farfuria cu fursecuri pe care mama o așezase pe măsuța de cafea, era acum răsturnată, fursecurile fiind împrăștiate pe podea. Am ignorat nesimțirea motanului meu și am urcat scările în tăcere, cu Mark pășind foarte aproape în spatele meu.

   Curând ne aflam în camera mea, iar Mark rămas lângă ușă a răsucit cheia în broască, blocându-ne înăuntru. Avea un zâmbet șiret pe față, dar s-a întors cu spatele la mine și a lăsat cheia pe birou. În mod normal m-aș fi panicat, aș fi pus întrebări, însă eu mi-am închis ochii și mi-am așezat capul pe pernă. Mark a început să chicotească, iar eu mi-am deschis obosit ochii pentru a-l putea privii. Se așezase pe scaunul de la birou și mă privea și el, vizibil amuzat. Și-a trecut o mână prin părul blond și și-a afișat zâmbetul acela stâmb, pe care nu eram capabil să-l înțeleg.

- Nu-mi spune că vrei să dormi, a spus râzând. 

- Atunci ce facem? Dansăm? Ascultăm muzică? Vorbim? am întrebat confuz.

- Nu trebuia să-ți îmbraci pijamalele mai întâi de toate? a glumit el. Probabil se gândea la momentul acela rușinos în care i-am cerut o pereche de pijamale, și am adormit îmbrăcat în tricoul său.

  Am oftat și m-am ridicat din pat pentru a-mi pune pijamalele pe mine. Tricoul vechi în care obișnuiam să dorm era așezat pe spătarul scaunului de la birou, lângă Mark. Am ezitat câteva momente să mă apropii de el, însă Mark s-a întors și l-a luat în locul meu. Mi-a făcut semn cu mâna să mă apropii în timp ce el flutura tricoul în fața mea. Nu-i înțeleg intențiile, deși sunt foarte previzibile uneori. Și chiar dacă aș fi putut să-i ignor jocurile, o parte din mine își dorea asta. O parte destul de mare își dorea ca Mark să continue să mă surprindă. A început să zâmbească și m-a tras de mâini până aproape am căzut peste el pe scaun.

- Lasă-mă să te ajut cu asta, a spus ridicându-mi ușor marginile bluzei. Degetele sale mi-au atins pielea, trimitandu-mi fiori prin tot trupul. Bluza a cazut pe podea, iar Mark s-a ridicat de pe scaun, apropiindu-se destul de mult de mine. Mi-a tras tricoul din maini si l-a lasat in spatele sau pe scaun, dupa care si-a asezat o mana pe talia mea, iar cu cealalta imi atingea claviculele proeminente. Fruntile ni s-au atins, iar presiunea cu care si-a apasat mai apoi capul de al meu, m-a facut sa dau inapoi. Mark a ramas neclintit, retragandu-si mainile si lasandu-se sa cada pe scaunul de la birou. Si-a mutat privirea catre fereastra, in spatele careia incepuse sa viscoleasca. Vantul sufla cu putere, si aproape il simteam inghetandu-mi obrajii si degetele, ce inca se straduiau sa revina la o temperatura normala.

     Pleoapele imi devenisera atat de grele incat abia le mai puteam tine cateva secunde deschise. Era aproape trei dimineata, o ora la care majoritatea oamenilor dorm sau sunt asa de beti incat e ca si cum ar fi adormiti. Eu nu am baut nimic, insa abia ma mai puteam tine pe picioare. M-am dat cativa pasi mai in spate, asezandu-ma pe pat, simtindu-mi picioarele greoaie si amortite.

   Nu aveam habar ce are de gand Mark sa faca in noaptea asta, insa nu ma simteam capabil sa-l opresc. Probabil avea de gand sa-mi spuna ceva, ori avea de gand sa plece. Insa, spre marea mea surprindere, Mark s-a ridicat de pe scaun si s-a asezat langa mine pe pat. Mi-am intors fata catre el, iar acesta mi-a zambit larg. M-a privit pret de cateva secunde, cu acei ochi reci si albastrii, inainte sa-si apropie fata de a mea si sa ma sarute.

    Brusc, in stomacul meu au inceput sa danseze mii si mii de vietati inaripate. Buzele lui Mark se miscau atat de incet peste ale mele, incat m-au facut sa-mi imaginez ca un fluture mi-a parasit stomacul si a inceput sa-mi gadile buzele cu aripile sale fragile.

    Nu era intaia oara cand ma saruta, insa era pentru prima data cand eu ma simteam in felul asta. Inima parca incetase sa mai bata, plamanii nu mai aveau nevoie de aer, iar temperatura din corpul meu crescuse intratat de mult incat imi simteam fruntea transpirata, la fel si palmele ce strangeau asternuturile cu putere.

   Buzele lui Mark mi-au atins inca o data gura, dupa care au coborat pe linia maxilarului. Nu aveam habar ca niste lucruri asa de simple te pot face sa te simti atat de bine.

   Degetele lui Mark se miscau de sus in jos de-a lungul abdomenului meu dezgolit, facandu-mi muschii sa se contracte.

- Iti place, Noah? Mark mi-a soptit, sarutandu-ma inca o data. Nu i-am raspuns, pentru ca nu stiam ce sa-i spun. Eu nu sunt ca el. Nu trebuie sa fiu. Mi-am deschis ochii si l-am privit incruntat. Trebuia sa-l opresc, insa gandul mi-a zburat instant si printre buze mi-a scapat un oftat, in momentul in care mana lui Mark s-a strecurat in interiorul pantalonilor mei.

________________________________________

he he he
ceva actiune in sfarsit

cum vi s-a parut? mie sincer nu-mi place, e scris in intregime pe timpul noptii, atunci cand oamenii normali se odihnesc, nu butoneaza un telefom.

ce credeti ca va urma?