Stereotype

13. Prieteni

Capitolul 13

   Am privit-o pret de cateva secunde, incercand sa-mi dau seama daca glumeste. Dar nu o facea, era serioasa, sau cat de serioasa putea sa para in timp ce isi imbraca puloverul la loc.

   Ma simteam rusinat in prezenta ei, parea ca ceea ce tocmai se intamplase fusese doar un vis. Un vis ciudat si cat se poate de frumos. Totul imi parea asa ireal incat mi-am inchis ochii si mi-am lasat capul pe spatarul canapelei, asteptand sa ma trezesc, sa sune o alarma, sa se deschida o usa, sa ma strige mama sau sa-si pocneasca cineva degetele langa urechea mea.

- Noah, esti bine? , a intrebat Amy asezandu-se langa mine. Mi-am deschis ochii si am privit-o pret de cateva secunde, confuzia de pe fata ei era inconfundabila.

- Sunt doar surprins, am spus intorcandu-mi privirea catre degetele cu care ma jucam nervos.

- Nu stiu ce m-a apucat, imi pare rau. Sunt asa tampita uneori...nu ai vrea sa ne uitam la un film sau sa facem ceva...nu stiu, sa citim ceva? Sa nu ne mai gandim la ce s-a intamplat mai devreme, ok?

- Ok, cred ca un film ar fi perfect, am spus aruncandu-i o privire. Mi-a zambit dupa care s-a ridicat de pe canapea pentru a-si aduce laptopul. Intre timp am profitat de ocazie pentru a-mi pune tricoul la loc pe mine, desi era inca ud. Nu-mi place sa fiu dezgolit, mai ales in fata fetei de care sunt indragostit de cand ma stiu.

   In timp ce Amy cauta un film interesant pe internet, eu mi-am terminat cana de ceai si am privit-o din cand in cand cu coada ochiului. E mult prea frumoasa pentru un baiat slabanog de saptispe' ani ca mine.

    Nu stiu daca relatia noastra se va schimba, dar ma simt ciudat prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic. Poate ca eram mult mai impacat doar gandindu-ma la cum ar fi sa "fim mai mult decat prieteni", era singurul lucru la care obisnuiam sa visez. Ea era ca un ideal, ceva ce nu puteam atinge, dar la care aveam placerea sa ma gandesc.

- Am gasit! Despicable Me! E un film de animatie  bun, crede-ma, iti va placea cu siguranta, a spus asezandu-si laptop-ul pe genunchii acoperiti de o pernita.

   Desi animatiile nu sunt tocmai preferatele mele, aceasta a fost chiar amuzanta. Pe la jumatatea filmului, Amy s-a ridicat pentru a aduce ceva de mancare, lasandu-ma sa ma uit singur, insa l-am pus pe pauza si am asteptat-o sa se intoarca. A intrat pe usa cu doua pungi de chipsuri intr-o mana si cu o sticla de suc in cealalta.

- Hm, Noah,  a oprit o masina sport in fata casei tale, a spus privind incruntata pe fereastra. M-am ridicat de pe canapea si am privit la randu-mi pe fereastra. Masina lui Mark era parcata pe cealalta parte a strazii, iar el tocmai cobora din aceasta.

- Trebuie sa plec, am spus indreptandu-ma catre usa de la intrare, Amy m-a urmat grabita si mi-a deschis usa, insa fara sa ma priveasca. Imi pare rau dar...

- E prietenul tau pana la urma, nu trebuie sa-ti petreci tot timpul cu mine, du-te, te asteapta, a spus inchizand usa in urma ei. Desi a vrut sa para nepasatoare imi puteam da seama ca ceva nu era in regula. Fie din felul in care a spus-o, fie pentru ca a refuzat sa ma priveasca.

   Intorcandu-ma cu fata catre sosea, l-am vazut pe Mark venind spre mine cu o punga in mana. L-am privit confuz, ca mai apoi sa ma indrept la randu-mi catre el, putin nesigur ce-i drept. Ajunsi fata in fata ne-am privit pret de cateva secunde, inainte ca Mark sa ridice punga si sa mi-o intinda cu un zambet stramb pe fata.

- Uhm, Noah...imi pare rau ca ti-am spart telefonul ieri, asa ca ti-am cumparat unul identic, a spus deschizand punga si scotand la iveala o cutie cu poza telefonului pe ea.

- Multumesc... cred, am spus apucand punga si indreptandu-ma spre aleea din fata casei mele. Deja mi se facuse foarte frig, fiind imbracat destul de subtire pentru vremea de afara.

- Cu placere, a spus Mark urmandu-ma. Sti...am...adica ce ai vazut in dulapul meu de dimineata...nu obisnuiesc sa fumez, doar ca Lucas da...si atunci cand ramanea peste noapte la mine...

- Nu te-am intrebat nimic despre asta, am spus odata ajuns in fata usii.

- Stiu, dar am vrut sa sti...sa nu spui ce ai gasit acolo, le voi arunca, ok?

- Bine, Mark. Sper sa fie cum spui tu. Trecand peste, ai vrea sa intrii sau...

- Da, mi-ar face placere sa mai stam de vorba...

________________________________________________________

ignorati titlul acestui capitol, nu am stiut ce nume sa-i pun