Stereotype

22. Recunoaște!

Capitolul 22

   Am inchis ochii si am strâns cu putere cearceaful in pumni. Aerul refuza sa-mi paraseasca plamanii, in timp ce Mark si-a ridicat mana si a inceput sa-si plimbe degetele de-a lungul abdomenului meu. Muschii mi se contractau involuntar, iar o caldura coplesitoare ma mistuia pe interior. O caldura placuta, niciodata nu am mai avut o senzatie asemanatoare asa ca imi era greu sa o compar cu ceva ce am mai trait. Era cu totul diferita fata de cea pe care Amy a starnit-o inauntrul meu candva.

    Mark s-a oprit si l-am auzit razand. Abia atunci am putut sa expir si sa ma calmez putin. Ce naiba se intampla cu mine? M-am ridicat in sezut si l-am privit pe Mark ce continua sa rada.

- Parca nu erai pe invers, a spus ridicandu-si o spranceana si privindu-ma amuzat. Nu i-am raspuns, insa mi-am ridicat picioarele la piept si am ramas ghemuit in mijlocul patului.

  Nici eu nu stiam ce e cu mine. De ce nu l-am respins? De ce l-am lasat de fiecare data sa ma sarute? Si totul a pornit de la idioata aia de zi in care domnul Frank m-a pus sa-l ajut sa-si mareasca notele. In ziua in care ma sarutat pentru intaia oara si in care am vazut o alta parte a lui. Cand plecarea lui Lucas l-a facut sa cedeze si sa izbucneasca in lacrimi chiar in fata mea. Si sa vina sa-mi ceara consolare, desi pana atunci se comportase ca o bruta cu mine.

- Deci? Ce se intampla? a continuat acesta. Esti sau nu esti?

   M-am incruntat si mi-am mutat privirea in alta parte. Chiar nu stiam ce sa-i raspund. Nici eu nu eram cu totul lamurit.

- Bine Noah, a spus Mark ridicandu-se si incepand sa se dezbrace.

- Ce naiba faci? am intrebat aruncandu-mi privirea catre el.

- Ma dezbrac, nu e evident? Ti-am spus acum ceva timp un lucru, dar se pare ca nu-ti mai amintesti. Fara sa realizez, ochii mei au inceput sa-i urmareasca fiecare miscare, fiecare muschi si parte a corpului. Si cum era de asteptat Mark m-a prins holbandu-ma la el, iar un zambet stramb i-a aparut in coltul gurii. Ti-am spus ca nu aia va fi ultima data cand ma vei vedea dezbracat, iti amintesti acum?

  Si intradevar imi aminteam. In noaptea in care Lucas a disparut si tatal lui Mark a crezut ca sunt impreuna cu el. Chiar nu aveam de gand sa-l revad pe Mark stand in lenjerie intima in fata mea, dar totusi, trebuie sa recunosc faptul ca arata bine.

- Pamantul catre Noah! Sa sti ca zambetul ala de pe buzele tale imi transmite ceva, a spus Mark razand. Si tu sti raspunsul, doar ca nu poti recunoaste momentan. Si eu am patit la fel prima data, a spus acesta. Lucas a fost cel care m-a facut sa recunosc, asa ca e de datoria mea sa te fac sa recunosti la randul tau.

- Sa recunosc ce? am intrebat nervos.

- Sa recunosti ca nu-ti plac fetele! a spus acesta asezandu-se pe pat.

- Ba imi plac fetele! Ce te face sa crezi contrariul? am intrebat.

    Mark s-a apropiat de mine si mi-a departat putin picioarele tragandu-ma catre el. Si-a asezat picioarele intre ale mele si m-a impins pe spate, asezandu-se deasupra mea. Si-a asezat capul pe pieptul meu si a inceput sa rada. Inima mi-o luase la galop, iar tot corpul a inceput sa-mi  tremure.

- Tie ce iti spune inima asta mica cu batai accelerate, Noah? Acum pentru ce fata bate atat de tare? Pentru ce fata risca sa-ti sparga pieptul? a intrebat acesta ridicandu-si capul si privindu-ma in ochi. Pupilele i se dilatasera foarte mult, iar culoarea irisilor era insesizabila. Stiam ca ceva nu e in regula cu el, dar rotitele creierului meu nu mai puteau functiona cum se cuvine. Nu si cu el asezat deasupra mea.

- Nu bate pentru nici o fata, am raspuns incercad sa ma calmez.

- Si pentru nici un baiat? a intrebat acesta.