Stereotype

15. Miyako și Firefly

  Capitolul 15

- Felicitări domnule O'Brian, ați reușit sa ma surprindeți cu aceste eseuri realizate cu atâta măiestrie, a spus domnul Frank, profesorul de engleza, mutându-și privirea de la Mark la mine. Am lăsat capul în pământ și am rămas tăcut, lăsându-i domnului profesor oportunitatea sa continue. Așadar, domnul Willson și-a luat treaba în serios, transformându-te în mod miraculos într-un elev foarte bun, nu-i asa O'Brian? Cum spuneam, cu asemenea eseuri poți participa la diferite concursuri, asa ca te-am înscris la niște cursuri suplimentare, în timpul vacantei de iarna pentru a te pregătii împreună cu celelalte "creiere sclipitoare" ale acestui liceu. Bun venit în clubul iubitorilor de engleza avansata, Mark!

   Ochii domnului profesor sclipeau, iar amuzamentul cu care îl privea pe Mark ma bulversa. Niciodată nu l-am văzut pe domnul Frank asa vesel, ei bine, se amuza la fiecare ora pe seama elevilor mai puțin buni, dar nu în felul în care o face acum. Mark își muta furios privirea de la mine la domnul profesor, fără a spune nimic însă.

    Adevărul este ca după ce Mark a venit la mine acasă pentru a-mi aduce telefonul, și toate lucrurile au luat-o razna, Mark mi-a "sugerat" sa ma ocup eu de toate eseurile și temele, doar pentru a nu mai fi nevoiți sa ne vedem în particular. Deși nu mi-a convenit inițial ca eu sa fac toată treaba, am căzut de acord, însă nu mi-am dat seama, ca scriind totul în felul meu ii voi ceea o asemenea neplăcere. Este evident faptul ca nu s-ar descurca la cursurile noastre, asa ca a dat din lac în put.

   Bineînțeles ca domnul Frank și-a dat seama de faptul ca eu am depus tot efortul, iar ca Mark doar a profitat, însa cu toate acestea și-a jucat bine rolul de profesor convins de originalitatea unui elev, mai ales când și-a depășit cu mult condiția intelectuala în mai puțin de o luna.

- Domnule...eu...adică noi am lucrat împreună, asa ca la unele părți mai sofisticate l-am lăsat și pe Noah sa scrie, a mințit Mark. Domnul Frank a chicotit, mascându-și râsetul cu o dregere a vocii.

- Cu siguranță, a spus acesta balansându-se în scaunul sau maro închis. Sunteți liberi, a continuat făcându-ne semn cu mana sa părăsim biroul. A, și Noah...

- Da domnule profesor, am răspuns întorcându-mi fata către el.

- Data viitoare când "vei ajuta" pe cineva, lasă-l și pe el sa scrie, a răspuns zâmbind. Am dat afirmativ din cap și am părăsit biroul urmându-l pe Mark pe coridor.

- De ce nu ai spus nimic? a întrebat Mark nervos, întorcându-se spre mine. De ce nu i-ai spus ca și eu am scris?

- Pentru ca eu nu mint, Mark. Ii puteai spune adevărul, ști asta.

- Și care este adevărul?

- Adevărul este ca mi-ai aruncat foile în fata și ai lăsat toată treaba pe umerii mei! am țipat, trecând pe lângă el.

   Avantajul acestei distanțări fata el, a fost acela ca nu-mi mai inspira teama. Am căpătat puțin mai mult curaj știindu-i secretul. Nu vreau sa-l șantajez, sau sa-l fac sa-mi fie prieten. Vreau doar sa ma lase în pace și sa nu-și mai bata joc de mine. În seara în care l-am văzut plângând din cauza lui Lucas, am crezut ca acea fata a lui Mark va fi mereu întoarsa către mine. Acea faţă sincera și umana pe care nu-mi era frica sa o privesc. Însă pot spune ca m-am înșelat, acel Mark rănit și sincer nu s-a mai întors, acum totul a revenit la normal. Iar prin normal ma refer la faptul ca Mark ce-l pe care îl știam, a revenit la obiceiurile sale neghiobe și la prietenii sai populari.

   Întors la ore, am încercat sa rămân calm, deși ochii lui Mark ma priveau cu ura din banca alăturata. Ziua a trecut repede, iar ca în orice alta zi, am ieșit pe holul plin de copii, care se îmbulzeau spre ieșire. Zăpada era destul de înaltă, iar eu nu aveam de ales decât sa merg pe jos pana acasă, riscând sa fiu aruncat în zăpada și frecat, de către "seniori", chiar dacă eram a 11-a.