Stereotype

8. Baby, it's cold outside

Capitolul 8

Noah

- Mark! Liniștește-te! Blondul de lângă mine plângea fără oprire de câteva minute bune. Imi mișcam mâna pe spatele său incercând, fără reușită să-l calmez.

  Nu reușisem să inţeleg ce păţise, dar era distrus. La rându-mi am fost rănit, și nu vreau să treacă și el prin ce am trecut eu. De ce, dacă eu il pot face să se simtă mai bine?

    Sunt sigur că Lucas nu a păţit nimic, vreau să cred că i-a jucat o festă lui Mark și că acum regretă, trebuie să fie așa.

   Deși Mark e un nemernic, nu merită să sufere in acest fel. Indiferent de pretextul sub care acţionează, nu-l pot invinui de nimic.

   Da, m-a făcut să-mi doresc să nu mai exist, m-a lovit de fiecare dată când s-a ivit ocazia, dar nu-l pot urâ pentru asta. Nu și acum când este răvășit. Lucas era singurul care il asculta, pe lângă faptul că erau impreună, erau in primul rând și prieteni.

   Iar acum, Mark are nevoie de cineva care să-l aducă la suprafaţă, are nevoie de un prieten pe umărul căruia să plângă, are nevoie de mine mai mult ca oricând.

   Mi-am intins mâna după laptop-ul lui Mark, ce stătea așezat pe birou lângă temele sale suplimentare. Mă simţeam oarecum neputincios știind că nu-l pot scoate din starea in care se afla, așa că apelam la ajutorul muzicii.

   Afară, incepuse să ningă. Deși era incă noiembrie, fulgii de nea cădeau din văzduh cu repeziciune, acoperind drumurile. Ningea deja de câteva ore bune, iar totul părea desprins dintr-o poveste.

   In minte mi-au venit niște versuri și o secvenţă dintr-un serial. Ţin minte că doi băieţi cântau respectiva melodie, iar versurile semănau puţin cu situaţia noastră.

   Am căutat pe youtube melodia pe care obișnuiam să mă prostesc cu Amy, ei bine, eu mereu eram băiatul care trebuia să plece, iar ea, cel care incerca să mă convingă să rămân, dar era mai amuzant așa.

  Incă de la primele acorduri, ochii lui Mark s-au luminat. A inceput să zâmbească și s-a ridicat din pat ștergându-și lacrimile.

- Știu versurile, a spus acesta intinzându-și o mână către mine. Am lăsat laptop-ul pe pat și m-am ridicat și eu, apucându-i mâna.

-I really can't stay...am șoptit eu, prefăcându-mă rușinat.

-But, baby, it's cold outside...a continuat Mark.

-I've got to go away, m-am indreptat spre ușă, dar Mark mi-a prins incheietura mâinii.

-But, baby, it's cold outside, a inceput să zâmbească șmecherește.

-This evening has been, m-am răsucit pe braţul său până când am ajuns lipiţi unul de altul.

-Been hoping that you'd drop in, Mark m-a intors cu faţa către el, iar eu mi-am așezat palmele pe pieptul său.

-So very nice, am spus mutându-mi privirea către fereastră.

-I'll hold your hands, they're just like ice, Mark și-a așezat palmele peste mâinile mele gâdilându-mi degetele.

   Am continuat în acest fel, mișcându-ne prin camera lui Mark, dansând și cântând in continuare melodia. Mă bucuram că reușisem să-l scot din starea in care era, măcar câteva ore să rămână așa binedispus.

   După ce am terminat musical-ul, amândoi am inceput să râdem. A fost amuzat să ne jucăm in acest fel, și pot spune că făcând asta cu Mark, s-a simţit mult mai bine decât cu Amy.

___________________________________________

Sună mai bine naraţiunea asta subiectivă?