Stereotype

16. M-a sărutat de două ori!

Capitolul 16

- Ne vedem mâine, am spus luându-mi la revedere de la colegii mei dornici de învăţătură. Astăzi era miercuri, a treia zi în care ne întâlniserăm pentru a ne pregăti pentru olimpiada la limba engleză. Domnul Frank ne-a pregătit teste și exerciţii, însă nu la fel de simple ca cele pe care le facem în clasă de obicei. Deși nivelul este ridicat, mă descurc destul de bine și întotdeauna reușesc să termin înaintea expirării celor două ore alocate rezolvării exerciţiilor.

   Spre surprinderea domnului profesor, Miyako și-a făcut apariţia la pregătire încă de luni, și a lucrat cot la cot cu noi, făcându-mi colegele "tocilare" destul de geloase. Nu știu de ce, dar aceste fete asociază frumuseţea cu superficialitatea, chiar și atunci când nu e cazul. Ai crede faptul că fiind puţin mai avansate, sunt și mai înţelepte, însă nu. Ele doar tocesc, invaţă noţiuni de care nu au neapărată nevoie, își doresc doar să fie bine văzute de profesori, și pot spune că și ele sunt la rândul lor superficiale, deși, cine sunt eu să le etichetez? Miyako este mult mai frumoasă decât ele, recunosc, și la fel de inteligentă ca oricare dintre noi la cei paisprezece ani ai săi, însă așa ceva este greu de acceptat pentru bietele mele colege, care până acum s-au crezut centrul universului. Dar iată că, o nouă stea a început să strălucească, iar ele riscă să fie eclipsate.

   Miyako și-a făcut apariţia în capătul holului, așezându-și o căciulă supradimensionată pe cap. Era bine înfofolită, iar rucsacul destul de mare părea o carapace. S-a întors cu faţa către mine și mi-a făcut cu mâna. M-am îndreptat către ea, cu pași destul de mari, dar totuși având grijă să nu alunec pe gresia udă.

  Deși ne întâlniserăm de două ori în această săptămână, nu apucaserăm să vorbim mai deloc.

- Hei Noah, a spus ea încercând să-și ridice căciula de pe faţă. I-am zâmbit și mi-am tras gluga peste cap, în timp ce pășeam afară din școală. Ști, a continuat ea, mama nu poate veni să mă ia de la școală și mă întrebam dacă nu ai dori să bem o ciocolată caldă.

- Ar fi drăguţ, însă nu am nici un ban, am recunoscut rușinat.

- Am eu, a răspuns aceasta zâmbind.

  Deși îmi era greu să accept propunerea ei, am sfârșit tolănit într-un scaun, în interiorul unei cafenele din apropierea liceului. Ciocolata era fierbinte și dulce, în aer plutea atmosfera de sărbătoare, iar niște colinde liniștite răsunau din boxele atârnate în diferite unghiuri ale încăperii.

   Miyako nu spunea nimic, doar privea ceașca de ciocolată caldă pe  care o ţinea în mână. Avea obrajii îimbujoraţi, iar nasul roșu și lucios.

- Și, de ce nu a putut veni mama ta să te ia? am întrebat, încercând să pornesc o discuţie. Miyako și-a ridicat ochii către mine, mai apoi îndreptându-și atenţia către fulgii de nea ce începuseră să cadă din văzduh, a oftat.

- Este la o întâlnire, a răspuns aceasta, un mic zâmbet încolţindu-i pe buze.

- Oh, cu un bărbat? am întrebat, după care mi-am dat seama de stupizenia întrebării mele, iar inevitabil, mi-am simţit obrajii arzând. Miyako a început să râdă, așezându-și capul pe masă. A rămas așa câteva secunde, după care și-a ridicat privirea către mine.

- Da Noah, cu un bărbat. De fapt, s-a oprit, mijindu-și ochii, este tatăl idiotului care m-a împins vineri, a răspuns aceasta pe un ton amuzat. Am privit-o încruntat, și din nu știu ce motiv m-am simţit deranjat. S-a întâmplat ceva? a întrebat privindu-mă încruntată.

- Eu și idiotul ăla obișnuiam să fim "prieteni", sau cel puţin așa cred, am răspuns privindu-mi degetele strâns încleștate în jurul ceștii.