Capitolul 4."Un singur lucru, Jane"

1.1K 64 6
                                    

-Tata, Derek o sa doarma aici in noaptea asta!tipa Jane , urcand scarile impreuna cu uriasul ei prieten. Tatal ei murmura un OK, dar ea stia ca maine o sa-i tina un lung discurs despre aducerea baietilor acasa.

-Hai, arata-mi poezia odata.

Jane scoase caietul negru din piele de sub pat, il pasa baiatului cu maini tremurande.

-Negri mititei, serios? intreba Derek amuzat, pe cand Jane era ingrozita.

Baiatul citi tot, dar nu intelese nimic. Se arunca pe pernele moi ale patului lui Jane, dar observa totusi ceva sub ele. Scoase acel ceva, dar Jane se panica incercand sa-l recupereze.

-Cine e asta? intreba Derek holbandu-se la desenul faurit de Jeff.

-E el, soptii fata, uitandu-se in jur de parca cineva i-ar urmarii.

-Esti mult prea paranoica, zise dandu-i un pumn jucaus in umar.

-L-am vazut Derek, zise ridicandu-se de pe podea, asezandu-se in pat.

-Poate doar ti-ai imaginat, suiera intorcandu-se spre ea, sprijinit in cot.

-Iti jur, era acolo, era exact ca prima oara.

-Jane, tatal tau o sa te trimita din nou la psiholog, chicoti baiatul bagandu-si fata in parul des al fetei.

-Speram ca macar tu sa ma crezi, ofta fata intorcandu-se cu spatele la el, adormind gandindu-se inca la farmecul criminalului ei preferat.

**

Jeff statea si privea pe geam,din copacul ce aproape intra pe fereastra, fata lui Jane."E frumoasa" gandii Jeff, apoi se palmuii singur mintal. "Tu vrei s-o omori idiotule, nu sa-i faci serenade" gandii din nou.Privi din nou cand il observa pe Derek aplecandu-se si sarutand-o usor pe adormita Jane.Jeff simti ca sangele i se urca in cap. "Cum si-a permis?" isi repeta in minte.O sa-l omoare, isi promite asta.

Dintr-o data Derek se ridica si iese din camera lasand-o singura pe Jane.

Isi facu curaj si intra in camera privind-o. Parul portocaliu acoperea jumatate de pat si zambetul prostesc ce-l avea pe fata il faceau pe Jeff sa se simta ... cum nu s-a mai simtit vreodata. Avea o senzatie ciudata in stomac, iar palmele ii transpirau.

Se lasa in jos, cazand in genunghi, privindu-i fata perfecta. Din instinct una dintre manini i-a mangaiat obrazul, iar senzatia din stomac s-a intensificat.Ea zambii, deschizand usor ochii, expresia i se schimba. Deveni speriata, nu, terifiata. Nu reusa sa tipe pentru ca gura i se inclestase, devenind un lacat.Se simtea incoltita, si simtea intr-un fel gustul mortii.

-C-ce vrei? incerca sa intrebe, dar vocea ei suna incredibil de trista si sparta. Jeff voia s-o linisteasca, mila cuprinzandu-l. In momentul de fata voia mai mult decat orice ca ea sa nu se simta in pericol cu el.Se apropie de ea, dar aceasta sare in celalalt colt al patului incercand sa se fereasca de atingerea lui. Jeff insista, pana o prinse intr-un loc fara scapare. Isi puse mainile intr-o partea si in cealalta a capului sau si o privii in ochii albastui plini de lacrimi.

-Ce vrei de la mine? Jeff o privi cu parere de rau

-Un singur lucru, Jane.

Isi apropia fata incomod de mult de a ei, pana cand i-a atins buzele temator cu limba. Inima lui Jane batea atat de tare incat si Jeff o auzea.Si-a lipit buzele de ale ei de-a binelea sarutand-o fara sa primeasca vreun raspuns. Adanci sarutul sperand ca ea va reactiona in vreun fel, dar nu se intampla nimic.Jeff isi mai presa buzele de ale ei inca o data, fiind surprins si speriat atunci cand i-a lesinat in brate. A sarit pe geam, dar nu inainte sa-i lase un:

-Noapte buna, Jane.

**

Scuzati-mi greselile.

XoXo.

Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum