Moartea schimba bucuria în durere, fericirea in lacrimi. Dar, desi omul stie ce este dupa moarte, cauta sa se ascunda , ca si cum n-ar sti nimic despre ea.
Ce este moartea? Moartea nu este numai sfarsitul traiului pe pamant. Nu este numai incheierea tuturor lucrurilor si nici pierderea omului in nimic. Moartea nu este nici un inceput al unei vieti noi, necunoscute. Daca moartea ar fi doar sfarsitul vietii acesteia biologice, atat de scurte, de pe pamant, atunci de ce ti-e frica de ea? Moartea este mai mult decât sfarsitul unei vieti scurte şi pline de truda.
E sfarsitul a tot.
**
Jane ciocanii incet in usa directoarei, simtindu-se stanjenita. Au trecut 2 zile de la incidentul cu Stark, iar ea a devenit din ce in ce mai mai tacuta si trista.
O femeie roscata, superba, imbracata imbracata intr-o rochie neagra, intampina pe Jane cu un zambet larg.Directoarea Neferet.
-Domnisoara Redbird, ce te aduce pe aici? intreba privind-o in ochi pe Jane. Privirea ei era una rece, desii expresia fetei era zambitoare.
-Am venit sa va intreb, ce s-a intamplat cu Stark?
-Nu-mi aduc aminte de vreun Stark, raspunse Neferet privind-o ca pe o nebuna. Jane se sprijinii de tocul usii, cu bratele la piept, uitandu-se la ea cu o spranceana ridicata.
-Stark. James Stark. Cam atat de inalt, brunet, ochi...
-Da,da. Baiatul care a murit.Scuza-ma Jane, nu-ti pot spune ... Incerca sa inchida usa dar Jane o oprii cu piciorul.
-Va rog, vreau sa stiu. Era ... iubitul meu.
Neferet ridica o spranceana, apoi zambii de parca nimic nu se intamplase, de parca baiatul despre care vorbeau nu e mort.
-Uite scumpo, trebuie amsa treci peste.
Se vedea pe fata ei ca nu-i pasa, si ca vorbeste despre Stark ca si cum ar fi fost un obiect, nu o persoana.
-Vreau sa stiu unde e, atat.
Neferet ofta fals.
-E la morga, tanara Redbird.
Jane isi acoperii gura intr-o incercare nereusita de asi oprii plansetul. Se simtii tot mai slabita, apoi lesina cel mai probabil in bratele lui Neferet.
**
Lumina puternica o orbeste pe moment, dar se obijnuii cu ea in cateva momente, reusind sa vada ca era la infirmerie si langa ea Neferet, Heath si asistenta discuta ceva.
-Hei!Te-ai trezit! exclama zambind Heath.
-Ce cauti tu aici?Sau mai bine, ce caut eu aici?
-Ai lesinat Jane, iar el m-a ajutat sa te aduc aici, zise Neferet aratand spre Heath.
Heath arata ciudat. Parul blond i se lipea de frunte, iar tricoul negru pe care il purta se mula pe el din cauza transpiratiei. Avea vanatai proeminente pe maini si buza sparta, iar ochii sub ochii lui caprui.
*Perspectiva lui Jane*
Imi simteam capul greu, dar sa-l vad pe Heath aici m-a facut sa ma trezesc imediat. Avea sa mi-o plateasca.
-Nu incerca sa te ridici, probabil esti ametita, imi zise Heath, zambind dulce.
-Tell me something i don't know, am spus dar m-am ridicat. Ameteala a persistat cateva secunde, dar mi-am revenit frecandu-mi incet fruntea cu degetele.
-Daca vrei te poti duce in camera... incerca Neferet sa-mi spuna, dar am intrerupt-o. Ultimul lucru de care aveam nevoie e sa stau intre 4 pereti si sa ma gandesc la Stark.
CITEȘTI
Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)
Horror-Nu poti sa ma parasesti! -Ba da, pot!O sa fug de tine! Rase. -Te vei intoarce! *povestea necesita editare, daca citiți o faceți pe propria răspundere*
