Capitolul 11. " Jane o sa ma iubeasca la un moment dat".

1K 54 11
                                    

-Vreau sa ma inveti sa trag cu arcul, soptii Heath.

-M-ai chemat pana aici doar pentru asta?

-Mda, raspunse jenat. Eu sunt Heath, apropo, zambii intinzandu-i mana pe care Jane o prinse stramband din nas.

-De ce vrei sa te apuci de tir cu arcul?Si mai important de unde stii ca eu fac?

-Eu .. hmm ...

-Imi zici azi daca se poate?

-Uh, ti-am citit fisa.

-Fisa?

-Da, toti cei care ajung aici au un fel de dosar.

- Cine dracu ti-a dat permisiunea sa-l citesti!? tipa Jane, enervandu-se.

-Hai ma', nu te supara!Jur ca n-o spun nimanui nimic despre tine.

-Du-te naibii, tipa si incerca sa plece, dar cuvintele lui au facut-o sa se opreasca

-Daca vrei iti pot spune povestea mea! tipa dintr-o singura rasuflare.

-Huh, bine, dar nu aici, mormaii Jane, fastacindu-se.

-Hai in camera mea!Nu, hai in camera de zi, nimeni nu sta acolo niciodata.

Jane dadu din umeri si il urma pe Heath.El se aseaza intr-un colt al canapelei si ea in celalalt.

-Nu musc, rase Heath iar Jane isi da ochii peste cap.

-Povesteste-mi.

-Aveam 14 ani cand ai mei au murit impreuna cu fratele, care in ironia sortii veneau de la un concurs de tir cu arcul, adorau asta.N-am fost trist sau suparat, am fost devastat. Am ajuns la un orfelinat unde am stat pentru cateva luni, luam bataie de la ingrijitoare asa ca am fugit. Am fost gasit si dus intr-un alt orfelinat unde n-am luat bataie pentru ca incepeam sa cresc din ce in ce mai mult, le era frica de mine. Apoi un incendiu a avut loc, am fost printre singuri 10 supravietuitori, ma simteam norocos pentru ca orfelinatul acela era unul imens, de aproximativ 100 de persoane. Apoi am fost adus aici. Ciudat e cum inainte aveam o speranta, c-o sa fiu adoptat, acum ce vreau e ca atunci cand o sa fac 18 ani sa nu fiu aruncat direct in strada.

-... wow, reusii intr-un final sa spuna Jane.

Heath rase. Tipa asta e chiar interesanta.

-L-am rugat si pe ratatul de Stark sa ma invete, dar m-a refuzat.

-Cine-i Stark?

-Un fraier.

-Iar tu esti un prost, e o mare diferenta, zise o voce amuzata din spatele lui Heath.Jane il priviipe baiat. Era cam cat Heath de inalt, numai ca era brunet si avea o tunsoare ca a lui Derek, numai ca lui ii statea ceva mai bine, iar ochii lui erau negrii stralucitori.Si-a dat seama ca se holbeaza, si a rosit putin mutandu-si privirea.

-Cine e ea? intreba brunetul venind in spatele canapelei, privind-o pe ea.

-Pot sa ma prezint si singura, sunt Jane. Stramba din nas iar el ii zambii.

-Eu sunt Stark, frumoaso, soptii si ii saruta obrazul lui Jane, chiar in coltul gurii, plecand.

Heath se inrosii si devenii frustrat. Era gelos, si o recunostea. Era atat de prost, cum de se indragostea atat de repede?

**

-Ce naiba faci? tipa Slender intrand in camera lui Jeff care era devastata.

De cand subtirelul i-a dat abilitatea de ai umbla prin cap lui Jane, se simtea tot mai bulversat.

A vazut cum tipii aia se dadeau la ea, iar ea era atat de fraiera incat nu observa.

-La naiba Slendy, e a mea, ei n-au voie s-o atinga!

-Intelege Jeff, ea nu simte nimic pentru tine.

Cuvintele alea l-au ... durut? Da, l-au durut. Se simtea ranit si tradat, dar isi reamintii ca ea nu are nici macar o obligatie fata de el.

Ea...scoate la suprafata partea lui buna.

El... scoate la suprafata partea ei rea.

Jeff ranji.

-Crede-ma Slendy, Jane o sa ma iubeasca la un moment dat.

Slender era surprins de atitudinea lui.Pleca din camera dand negativ din cap.

-Mult noroc cu asta,Jeff.

**

Scuzati-mi greselile.

XoXo

Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum