Capitolul 6. "Ti-a placut cadoul meu, Jane?"

1K 61 14
                                    

Jane intra in casa cascand obosita.Ii era atat de somn.

Un miros subtil, sarat ajunse la narile ei.

-Tata, daca ai incercat sa gatesti din nou pui cu lamaie sa sti ca nu ti-a iesit!

Merse catre bucatarie, cu pasi lenti, dar lasa un tipat sa-i scape cand vazu' imaginea infioratoare.Ramase pe loc, citind urarea inscriptionata in carnea tatalui sau.Nu plangea, nu tipa, doar statea pur si simplu privind. Simtii cum cedeaza, apoi lesina langa trupul fara viata al ultimului om pe care se putea baza, ultimul om care o iubea, care avea grija de ea si care... era acum mort.

**

23 decembrie 2013

-Gata Jane, gata! murmura Derek incercand s-o opreasca sa mai tipe si sa mai urle pe Jane, care nu lasa pe nimeni sa puna pamant peste cosciugul alb, in care tatal ei dormea pe vecie.

S-a oprit numai atunci cand a lesinat pentru a douazecea oara in ultimele trei zile.

Derek o lua in brate, plecand spre casa lui. Poimaine Jane ajunge la orfelinat, nu mai avea vreo alta ruda la care sa stea.Era singura.

O aseza frumos pe pat, lasand-o sa doarma.Isi lua un scaun, invepand sa-i vegheze somnul. Mereu are cosmaruri. Ii mangaie parul, iar ea isi intre-deschide ochii.

-Derek?intreba vocea de copil a fetei.

-Da, Jane.

-Nu ma parasii si tu, soptii, apoi se prefacu(-) ca adoarme din nou.

-Iti promit, Jane. Ii sterse lacrimile din colturile ochilor, oftand, parasind camera.

*cautati melodia Eyes on Fire-Blue Foundation si porniti-o, stiu ca nu se face asa ceva intr-o carte, dar nu m-am putut abtine*

Jane se da jos din pat, deschizand larg fereastra. Citi inca o data biletul gasit pe perna ieri.

"Ti-a placut cadoul meu, Jane? Stiu ca nu, dar mi s-a parut dragut sa intreb.

Stai linistita, o sa vina si randul tau mai devreme sau mai tarziu.

Mi-a placut sa te vad omorand pisica aia.

Tu chiar ai sange rece, nu?

.Jeff."

Jane sarii pe fereastra, cazand in picioare. "Se pare ca gimnastia e buna la ceva" gandii.

Intra in padurea unde isi duceau veacul Creepypastasii, cu arcul pregatit pentru a putea ucide orice ii iesea in cale.

Auzii un tipat, urmat de un raset sadic. Fugi spre sursa, sperand sa fie el, sperand sa-l poata omori.

Dar nu era el, un baiat saten statea cu fata spre un cadavru, o fata pe care Jane o cunostea de la scoala. Un zgomot si baiatul se intoarse spre ea, avea o masca albastra pe fata spre ea.

-Singurica?intreba nebunul rotind un un cutit in mana patata de sange.

-Da, raspunse Jane, tragand cu arcul spre Jack.Simtea ca e prieten cu Jeff.

Il nimerii in frunte.Se duse spre el fara resentimente, il intoarse pe spate, insfacandu-i cutitul din mana ii taie camasa, incepand sa-i sculpteze in piele.

" Zece negri mititei au papat oua Unul s-a intoxicat si-au ramas doar noua".

-Ai dreptate Jeff, chiar am sange rece, ranji lingand sangele ramas pe cutit. Il baga in buzunar, apoi pleca spre casa lui Derek.

Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum