Capitolul 22.

818 51 10
                                    

Ora de geografie era plictisitoare, ca celelalte de altfel.Privesc pe geam de cand a inceput, si nu mi-am notat absolut nimic.

-...bird?

Intorc capul si o vad pe profa privindu-ma enervata.

-Domnisoara Redbird, te strig de aproximativ 5 minute iar tu ma ignori...

Mi-am intors capul inapoi la privelistea de pe geam.N-aveam chef de cearta.

Ma tot gandeam la... Stark.

-... biroul directoarei! fu tot ce am auzit din ce tipa profa.

Am ras, stiind ca ma aude, m-am ridicat si am iesit pe usa cu pasi rari si plictisiti, nu inainte sa iau un bilet pe care ar trebuii sa il dau directoarei.

Drumul spre biroul lui Neferet nu e unul tocmai lung, dar extrem de obositor.

Bat incet in usa, dar cum era de asteptat, Neferet iese numa' cand am batut extrem de tare.

Cand m-a vazut a scos un sunet de uimire.

-Cu ce te pot ajuta, Jane? intreaba fluturand din gene

Trebuie sa recunosc, femeia asta arata de un milion de ori mai bine decat bine.Fie, s-o imbraca ea de parca ar fi scoasa din "Familia Adams"... dar reuseste sa arate bine si asa.

-Idioa... Profesoara de geografie m-a trimis aici, am bombanit apoi i-am intins biletelul, blestemand in minte ca nu m-am gandit sa-l citesc eu prima.

-Hmm, chicoteste frecandu-si barbia cu degetele.

-Hmm... ce?

-Hmm... detentie, maine dupa ore.

Orele trec repede iar eu merg direct in camera mea negasind-o pe Stevie Rae inauntru. Caut in dulapul micut niste haine pentru ca am de gand sa merg sa-l caut din nou pe Stark.

Ma multumesc cu niste blugi cu turul lasat, un plover negru, geaca mea obisnuita si prea cunoscutii tenesi.

Ies incet pe fereastra, incerc sa-mi pastrez echilibrul dar cad in fund pe pamantul ud.

Cineva din departare rade iar eu tresar, ca mai apoi sa inteleg ca era el.

-De cand stai aici?intreb si ma ridic usor ametita.

-Nu de mult, chicoteste.

Il privesc nedumerita iar el da din umeri.

-Sper ca n-o sa te tii ca scaia dupa mine,

-N-o sa te urmaresc, atata timp cat imi promiti ca maine ma lasi sa te duc la o intalnire, la o intalnire reala!

Asta e... wow.Nu m-am gandit niciodata la 'noi' ca la un cuplu normal, care iese la intalniri.Nici macar un cuplu nu cred ca suntem.

-Fie, zic apoi il privesc in ochii negri, sticlosi.

**

Sunt in cimitir de aproximativ o ora, si tot ce am gasit cu jumele de 'James' a fost o femeie care a murit acum 100 de ani.

Aud niste pasi apasati in spatele meu.Eh, trebuie sa fie paznicul.

Doua maini reci imi acopera ochii, iar respiratia mi se opreste.

-E cam tarziu pentru vizite, J! rade...

**

In sfarsit postez si eu ceva si e acest shit de proportii gigantice.
In fine, scuzati-mi greselile.
Xoxo.

Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum