Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)

Capitolul 28. "Ceva ce nu vrei sa auzi, Jane..."

-Dumnezeule, ce-i faci?

Strigătul mă face să mă opresc brusc. Clipesc rapid si revin cu picioarele pe pamant cand il vad pe Stark jos, privind cu ochi mari scena.

-Eu...

Cuvintele mi se blochează în gât și oricât incerc sa îmi regasesc vocea, nu pot.

-Nu conteaza, urmati-ma! striga Stark agitat. I-am simtit nervozitatea din voce fara sa vreau.

Am sarit cu gratie de pe zid, apoi inceput sa alergam, iar fara sa-mi dau seama, mana mea si a lui Heath erau împreunate.

Am alergat atat de mult, dar spre surprinderea mea nu mă simteam obosita si nici nu respiram greu, spre deosebire de Heath care parea ca trage sa moara. Nici nu vreau sa stiu ce mi-a facut scorpia aia de Neferet .

Eram in padure de ceva timp cand dintr-o data Stark se opreste si trage o sageata in sus, probabil semnalizand ca am ajuns.

-Frate, ce dracu tocmai s-a întâmplat?

Heath rupe tacerea. Stark imi arunca o privire dezamagita si nervoasa.

-De ce te-ai intors? l-am intrebat, iar el doar a ranjit si si-a dat ochii peste cap.

Stark era un tip arogant dinainte sa moara, dar acum parca are si-un strop de rautate.

-Ati ajuns si voi insfarsit! spune Jeff, apărând de dupa copaci. Imi era dor de el, desi nu-l mai văzusem de doar vreo doua ore.

-Am avut... complicatii, rade Stark. A observat probabil ca ceva e ineregula cu mine.

Mi-am rotit ochii, intr-o incercare nereusita sa nu-l injur.

-Sugi.

Jeff a ras, apoi s-a uitat la mine, expresia lui schimbandu-se. Plin de confuzie si usor speriat, a întrebat ceva ce m-a facut sa-mi amintesc de Neferet si grupul ei de zombie:

-Ce dracu ti s-a intamplat, Jane?

Am oftat, iar Stark a ras atotcunoscator.

-Acum e ca mine, a zis arogant.

Am simtit ca ceva ma loveste fix in cap. Nu era posibil.

-Nu poate... Jane... ce-ai facut?

Era pentru prima oara cand Jeff se balbaia in fata mea.

Nu voiam sa ma gandesc la asta. Nu inca.Imi tremurau atat de tare genunchii incat am reusit sa mai stau doar cateva secunde in picioare, apoi m-am prăbușit pe pamant si m-am lipit cu spatele de coaja veche a unui copac, unde ma simteam la adapost. Heath s-a asezat langa mine, iar cand am inceput sa plang in hohote m-a imbratisat strans fara sa spuna vreun cuvant.

Dupa mult timp, asa cum mi s-a parut mie in linistea ce asternuse intre noi patru, hohotele de plans mi s-au transformat in sughituri apoi am leșinat.

**

-Stevie Rae, inceteaza, o sa fie in regula! spune o voce pe care am recunoscut-o ca fiind a lui Damien.

-Dar... e alba.

Accentul din Oklahoma m-a facut sa zambesc. Mi-am deschis ochii si mi-am vazut prietenii pe o canapea din fata mea, toti holbandu-se la mine. Erau si Jeff si Slender acolo.

-Jane, te-ai trezit!

Au venit si m-au îmbrățișat, si m-am simtit dintr-o data putin mai bine.

Jeff se ridica, se aseaza pe vine langa mine si ma saruta scurt.

-Eu si Subtirelul avem putina treaba, o sa dureze cateva zile pentru mine, dar el o sa se intoarca peste cateva ore. Casa asta era a mea si a lui, dar am hotarat ca veți locui aici si voi de acum. Ne vedem mai incolo, ok?