Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)

Capitolul 21.

Am sarit gardul repede, aterizand in picioare.

Scot foaia din buzunar si caut repede adresa, recapituland in minte toate strazile oraselului.

O lumina puternica, mai puternica decat lanterna mea, ma orbeste si un claxon terifiant imi zguduie urechile.

Un Gip negru se opreste langa mine, iar inima imi e cat un purice. Geamul fumuriu coboara lent.

-Unde pleci, Jane?

Jeff rase, apoi ma privi cu ochii mijiti.

-Ma duc la cimitir, la Stark.

Dintr-o data devine serios, se apleaca spre usa din partea mea si o deschide.

-Nu merg cu tine, mormai si il cert cu degetul aratator.El doar isi da ochii peste cap.

-Urca.In.Masina, sopteste printre dinti.

-Azi la sport nu erai atat de dornic de prezenta mea, tip, imi pun mainile-n san si il privesc cu o spranceana ridicata, in timp ce el rade in hohote aratandu-si gropitele.

-Ce e atat de amuzant?

Ma enerveaza atat de tare ca rade cand eu chiar sunt cu moralul la pamant.

-Asta a fost! Tu du-te la Afrodita si lasa-ma-n pace!

Afrodita e fata blonda cu care Jeff a facut echipa la sport, si care dintr-un motiv anume nu ma suporta.

-Asta suna a gelozie? intreaba

Jeff nu se oprea din ras asa ca am hotarat sa plec.

Urasc sa fiu luata in ras, si mai ales de catre persoanele la care tin.I-am iertat atatea lui Jeff, si nu cred ca mai pot face fata la alte greseli din partea lui.

M-am departat cu cativa pasi de masina ocolind-o, privindu-mi picioarele. Neatenta, m-am lovit de ceva.Sau de cineva.

Privesc ametita in sus, spre persoana foarte inalta de care m-am ciocnit, rugandu-ma sa nu fie conducerea orfelinatului.Cand vad chipul alb, fara trasaturi specifice oamenilor incep sa tip cat de tare pot.Incerc sa ma dau repede cativa pasi in spate dar pic in fund, inca tipand ca o dementa.Privesc inca o data in sus, iar fiori imi trec pe sira spinarii cand vad tentacule albe ce fosnesc salbatic in aer, pe langa trupul imbracat la costul al creaturii fara fata.

Cineva ma atinge pe spate, oar eu urlu din ce in ce mai tare.

-Jane... shh... gata!N-o sa-ti faca rau! sopteste Jeff, mangaiandu-ma pe cap.

Nu stiu de ce, dar am tacut.M-am ridicat repede de pe jos, si mi-am scuturat blugii de zapada.

-Acum ca ai terminat de tipat... el e Slender!zambeste Jeff, iar eu fac o grimasa de dezgust.

Observ cum pometii creaturii se ridica, si desii nu pot sa vad, sunt sigura ca zambeste.

-Imi pare bine, Jane! spune, iar fiorii isi fac din nou aparitia cand ii aud vocea groasa, usor ragusita.Intinde o mana alba si destul de normala spre mine, dar tot ce sunt in stare e sa privesc nesigura mana secunde in sir, pana cand o retrage chicotind.

-Nu e prea prietenoasa Jeff! rade creatura.

Stramb din nas, si incerc sa plec, dar cineva ma prinde de incheietura.Cand ma intorc il vad doar pe Jeff, care zambea ca un prost, privindu-ma cu ochii mijiti.

-Unde te duci, iubire?

Il ignor si plec cu pasi rari pe marginea soselei.

Dupa aproximativ 5 minute eram in fata cimitirului.Desigur, n-am putut sa scap de Jeff care a mers cu mine, innebunindu-ma cu scuze pe care le-am ignorat.

Am intrat in pe usile ruginite, care scartaiau groaznic de tare.Paznicul, un om de vreo 60 de ani,cu un par carunt tuns scurt si niste ochi negri, goi, ne priveste pe mine si pe Jeff cu dezinteres.

-Ce cautati voi copii aici la ora asta?mormaie artagos

-Noi... uhm... eu... caut pe cineva.

Paznicul isi da ochii peste cap, si sunt cat pe ce sa-l injur cand imi face un semn dezinteresat cu mana spre o camera de control de langa poarta, pe care n-o observasem inainte.

Merg in urma batranului pana acolo, si sunt destul de surprinsa sa-l vad asezandu-se la un calculator destul de vechi.

-Spune-mi numele, mormaie umbland prin fisierele intortocheate ale antichitatii aleia.

-Stark...James Stark, spun, iar vocea mea suna sparta, de parca as incepe sa plang dintr-un moment in altul.

Batranul scrie cu greu litera cu litera, iar eu ii soptesc ca o sa-i dau cu tastatura in cap.Bine ca nu m-a auzit.

Apasa cu greu 'ENTER", niste litere ii apar pe ecran.

-Imi pare rau, domnisoara, nimeni cu numele asta nu-i inregistrat aici.

Am simtit ca-mi pica ceru-n cap.

-Puteti va rog sa mai verificati o data?

Batranul incearca sa mai scrie inca o data dar il intrerup, tastand in locul lui numele lui Stark.

'NO FOUND'.

-Pot sa sun si la alte unitati daca doriti, mormaie barbatul, cand observa ca nu ma dau batuta.Probabil am cautay de vreo 20 de ori.

Dau din cap, iar omul tasteaza pe un telefon fix un numar in graba.

Dupa ce a apelat aproximativ 8 apeluri, paznicul pune telefonul inapoi.

-Imi pare rau domnisoara, baiatul despre care vorbesti tu nu e inregistrat nicaieri.

Am ramas masca.Nu se poate sa nu fie mort.Si-a dat ultima suflare in bratele mele, si sunt sigura ca nu mi-am imaginat totul.

Am iesit din incapere fara sa-i multumesc, si asa fusese necioplit.

**

-Jane, te rog, fac orice, numai, te rog, nu ma ignora!

M-am intors spre el, si parca m-am mai inmuiat cand i-am vazut fata de catelus plouat.

-De ce? Ca sa razi de mine din nou? am intrebat incercand sa par serioasa, dar am sunat ca un copil razgaiat.

-Nu iubito, eu doar...

Incearca sa ma sarute, dar ma feresc si il resping dur.

-Iarta-ma, Jane! N-o sa mai rad niciodata de tine! Te rog, iubito, te rog, nu ma respinge!

L-am privit serioasa, in timp ce isi apropia fata de a mea, asezandu-si delicat mainile pe soldurile mele.

-Ma lasi?zice si ii pot simtii dorinta in voce.Trebuie sa recunosc ca voiam la fel de mult ca el sa il sarut.

-Te rog, sopteste si micsoreaza distanta dintre buzele noastre.

Am inchis ochii, iar Jeff a "omorat" distanta dintre noi, buzele lui poposind pe ale mele.Foloseste mai multa presiune cand observa ca nu-l refuz.Buzele noastre au inceput sa se miste la unison.

Mi-am strecurat mainile pe ceafa lui, pana la parul negru si des, in timp ce el ma pipaia pe fund. Ma prinde de sub genunghi si ma face sa-mi infasor picioarele in jurul lui, fara sa ne despartim buzele vreun moment.

Aici, cu el, totul parea asa de ... perfect.

**

Lol.
Capitol de cacat.
N-am inspiratie.
Scoala ma omoara.
Am probleme de familie.
Nu-mi arde de nimic.
Imi urasc viata.
...
Da-ti-le dracu de greseli, o sa le corectez io.
Hai salut.