Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)

Capitolul 17.

Atentie, grad de plictiseala foarte ridicat!

**

Buzele lui sarutandu-le disperat pe ale mele in intunericul asta ciudat m-au facut sa cred ca ceva e ineregula.I-am pus mana pe fata, dar in loc de pielea plina de denivelari, mutilata, am dat de una fina, fara defecte.

-Ce naiba? intreb si ma ridic pentru al putea vedea mai bine.

Cand l-am vazut am ramas cu gura cascata.

-Tu ... tu...

Semana cu Jeff, dar nu era el in niciun caz.L-am privit mai atent si am observat ca are ploape, ba chiar si niste gene lungi negre ca smoala care coborau gentil de fiecare data cand clipea.Un par cu o nuanta mai deschis ca inainte si ceva mai scurt, iar zambetul crestat in fata disparuse complet.

-Tu...

-Linisteste-te, Jane. Sunt tot eu, doar ca ... nu stiu... m-am gandit c-o sa-ti placa mai mult de mine ... habar n-am ... asa.

-Cum ai facut asta? il intreb iar el chicoteste cand imi trec degetele din nou pe obrajii lui.

-Magie.

-Cat tine magia asta, Cenusareaso? l-am intrebat dandu-i incet parul din ochi. Mi-a prins incheietura, a ridicat-o incet spre buze si a muscat-o incet chiar pe linia pulsului, care, o luase razna.

-Cat vrei tu, raspunde intr-un final.

-Nu trebuia sa faci asta, am oftat privindu-l din nou. E asa frumos, dar ma simt inca tare prost. Stiu ca el se considera frumos exact asa cum era inainte, iar pe mine chiar nu ma deranja aspectul lui anterior.

-Nu-ti place?

Bravo Jane, l-ai suparat.

-Nu, nu e vorba de asta! Nu vreau sa te schimbi pentru mine!

Rase. E adorabil.

-Ai gropite, am chicotit tragandu-l de obraji.

M-am rasucit in pat ca sa-l pot imbratisa mai bine.

Ma saruta incet, apoi sare din pat spunandu-mi ca trebuie sa plece. Asa cum face mereu.

M-am ridicat repede din pat, dar am avut ghinionul sa dau cu papusa de pamant. A inceput sa planga, sa urle si sa faca ca toate orataniile.

-Ce se-ntampla aici? tipara gemenele aparand de dupa usa cu Damien si Stevie Rae. Toti tineau in brate cate un bebelus.

-Si voi ati ramas cu papusile pe cap? i-am intrebat iar ei au dat afirmativ din cap.

-Nu poti sa-l faci sa taca? intreba Damien stramband din nas cand si fetita lui Stevie Rae a inceput sa planga.

-Poate au nevoie de voi, puneti-va amprentele.

Am desfacut repede capacul si mi-am lipit degetul de butonul ala nenorocit, dar nimic.

-Heath, chicotii Stevie Rae.

Avea dreptate. Papusa nenorocita.

-Ma intorc imediat. Mi-am dat ochii peste cap si am plecat spre camera idiotului.

Am batut in usa, in fata mea aparand un Brooke ce radea in hohote.

-Heath, nevasta si copilu' tau sunt la usa, tipa razand inca.

-Da-te, mascariciule! L-am impins si l-am observat pe Heath intr-un colt al camerei, mancand un mar si jucandu-se pe un laptop micut.

-Fa-l sa taca, am zis cu o voce neutra, aruncandu-i papusa in brate.