Inspir si expir incercand sa-mi stapanesc emotiile.
-Ce s-a mai intamplat de data asta, Stark? intreb cu o voce sparta, aproape incepeam sa plang.
-Nu, nu plange! Doar...
Am oftat la unison.
-Spune-mi, Stark.
Ma priveste oarecum speriat ca as putea sa ma sparg intr-o secunda in bratele sale.
-Neferet ne cauta. Vrea sa pornească un razboi impotriva omenirii, iar noi, mai exact tu, trebuie s-o opresti.
-Eu?De ce eu? zic, plina de teama si furie.
Stark se scarpina in cap, apoi isi lasa umerii in jos.
-Esti singura fata vampir rosu din istorie.
Vampir rosu? Ce naiba vrea asta sa însemne.
-Inseamna ca ai devenit vampir murind, nu te-ai nascut asa. Neferet si asistentele orfelinatului sunt vampiri albastri, povesteste Stark cu plictiseala, probabil era a 1000 oara cand explica asta numai azi. Stevie Rar pune multe intrebari.
-Cum se stii atatea?
-Am stat cu Neferet de cand am renăscut, m-a invatat chestii.
Zambeste smecher, plin de mandrie.
-Si ce trebuie sa fac eu ca sa o opresc? intreb apoi imi privesc mainile.
Cum as putea eu sa ma lupt cu o femeie vampir de, probabil, milioane de ani. Sunt doar un copil. Nu stiu sa ma bat, nici macar nu puteam sa alerg in linie dreapta inainte de ... asta. Tot ce stiu e sa trag cu arcul.
Ne urcam in pat, iar eu ma asez cu capul pe pieptul lui in timp ce el se joaca in parul meu.
-Pai, esti cam ăhm, marea noastra preoteasa, a vampirilor rosi. Ar fi necesar sa-ti gasim afinitatea.
Am inceput sa plang dintr-o data, iar Stark m-a imbratisat strans rugandu-ma sa ma opresc.
Imi sterge lacrimile si imi trage capul mai bine catre pieptul sau. Ma tin de el, disperata pentru putin confort. Imi sopteste nimicuri dulci in ureche si nu pot spune in cuvinte cat de recunoscatoare ii sunt ca e aici cu mine.
-Sa nu ma ranesti niciodata, soptesc.
Isi scutura capul.
-O sa trebuiasca sa bei sange, spune Stark.
Imediat cum a pronunțat cuvintele, am simtit o foame imensă. Heath o sa vina aici cat de curand ca sa te ajute cu asta, e cam singura fiinta umana de pe aici. Si, oricum, sunteti impregnati.
Am simțit ca stomacul mi se intoarce pe dos.
-Imreg... ce?
-Impregnati, J, raspunde trist. I-ai baut din sange in mod direct, asa ca s-a format o legatura intre voi. O legatura fizica si emotionala care nu se rupe atat de usor.
Usa se deschide si Heath intra extrem de bine dispus in camera.
-J, ia fii atenta! Astia doi au o groaza de pungi de Doritos si chiar am gasit si niste cola, plina de zahar si cofeina, moartea ta, a zis in timp ce se arunca in pat. Avea in mana 3 pungi de Doritos si 2 doze de cola.
-Vorbim mai incolo, Jane, sopteste Stark, ma saruta pe frunte apoi paraseste camera lasandu-ma cu Heath care mesteca zgomotos.
Heath imi zambeste si din nou arata adorabil. Nu pot sa cred ca trebuie sa fac asta. Aici si acum.
-Heath, nu vreau sa...
-Trebuie sa-ti arat ceva, J.
Nu voiam sa fiu rautacioasa cu el, dar chiar nu trebuia sa facem asta.
Bateam darabana pe doza de Coca-Cola, in timp ce Heath si-a bagat mana in buzunarul de la blugi si a scos ceva de acolo.
-Gata, am gasit, a spus si a scos din buzunar ceva lung de vreo trei centimetri de subtire, acoperit de un soi de carton impaturit.
-Heath, pe bune, trebuie sa pleci, iar eu..., am spus dar mi-a pierit glasul.
Desfacuse chestia aia. Lama micuta a strălucit seducătoare, desi lumina era slaba. Am incercat sa vorbesc, dar mi se uscase gura.
-Jane, vreau sa-mi bei sangele, a spus el cu simplitate.
O dorinta arzătoare mi s-a răspândit prin tot corpul. M-am prins cu ambele mâini de pat, ca sa ma opresc din tremurat... sau ca nu cumva sa na intind dupa lama si sa-i crestez pielea dulce si calda, pentru ca sangele lui delicios sa picure si sa picure, si sa...
-Nu! -am tipat si, spre regretul meu, l-am vazut chircindu-se sub forta din vocea mea.-Ia-o de aici si iesi din camera, Heath.
-Nu mi-e frica, J.
-Mie mi-e, aproape am suspinat
-Nu trebuie sa-ti fie, suntem impreuna ca intotdeauna.
-Nu-ți dai seama ce faci, Heath.
Nici macar n-am putut sa-l privesc.
-Ba imi dau seamă. Cand ai baut din sangele meu a fost... a fost incredibil. Nu pot sa-mi scot asta din minte.
Imi venea sa urlu.In schimb, mi-am intors in sfarsit privirea spre el. Numai cand ma gândeam sa-i beau sangele parca mi se strângea pielea de oe mine si ardeam de dorinta.
-Heath, pleaca! Nu e bine.
-Nu-mi pasa ce e bine, Jane. Te iubesc.
Inainte sa apuc sa reactionez, a ridicat lama si si-a trecut-o in jos pe gat. Am privit fascinata firisorul stracojiu care i se prelingea pe pielea alba.
Nici nu realizasem ca ma miscasem inainte ca Heath sa vorbeasca, dar dintr-odată mă aplecam spre el, reducând distanta dintre noi, ispitita de sangele lui.
-Da, fa-o Jane, a spus cu o voce adanca si aspra, de parca iar fi fost greu sa-si controleze respirația.
-Vreau... vreau sa gust, Heath.
-Stiu, iubito, haide, a soptit el.
Nu m-am putut abtine. Limba mi s-a strecurat afara din gura si i-a lins sangele de pe gat.
Gura mi-a fost invadata de aroma.
Dupa ceva timp, cand Heath deja nu se mai misca, am auzit cum o voce speriata a strigat:
-Jane, opreste-te, il omori!
**
DACA NU-MI LASAT PARERI JUR CA NU O SA MAI PUN NEXT.
dunno, e frustrant sa vad ca votati dar nu-mi lasati macar 2 cuvinte.
n-am corectat.
bye
ASTEPT PARERI REPET AȘTEPT PARERI
CITEȘTI
Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)
Horror-Nu poti sa ma parasesti! -Ba da, pot!O sa fug de tine! Rase. -Te vei intoarce! *povestea necesita editare, daca citiți o faceți pe propria răspundere*
