-C-cine esti? tip, incercand sa neg ideile ce imi navaleau in minte.
-Ma cunosti, J, rade iar eu ma foiesc in bratele ciudate infasurate in jurul meu.
Era el, asta e clar.
-S-Stark?
Rasul lui imi da raspunsul.
-E-esti viu!
Incerc sa ma intorc, dar bratele lui nu ma lasa.Vreau sa-i vad fata din nou.
-Nu sunt viu cu adevarat, zice, iar in vocea lui se putea citi clar durerea. Sunt un monstru.
Bratele lui imi dau drumul, iar eu ma intorc din instinct.Pare Stark, dar cu siguranta nu e el. Tenul lui e alb, extrem de alb, iar ochii lui odata negri sunt cuprinsi acum de o nuanta rosie.Buzele lui ies in evidenta mai mult decat de obicei, prinzand o culoare roz deschis.
-Vezi?
Da, vedeam totul foarte clar, dar nu voiam sa cred.
-C..cum... de...
-Cum de sunt inca aici? rade.
Pielea mea se electrizeaza atunci cand ma prinde de mana si o aseaza in dreptul inimii lui. Astept un sunet, o vibratie, orice, dar tot ce primesc e o liniste apasatoare.
-C...ce naiba?
El rade iar expresia fetei mele e neutra.
-Sunt...un mort viu, zice.
Imi duc mana socata la gura cand realizez ce vrea sa spuna.
-Esti vampir!
-Ceva de genu'.
Rade.E atat de diferit de cum era inainte.Incearca sa se apropie de mine, dar ma dau cativa pasi inapoi din instinct.
-Nu, J!Nu ti-as face niciodata nimic!
Cuvintele lui ma fac sa ma mai relaxez.Nu stiu cum, sau de ce, ii sar in brate si il strang cat de tare pot la piept.
-Si mie mi-a fost dor de tine, J!
Cand imi prinde barbia intre degete realizez cat de rece e pielea lui.
-V... vreau sa...
Privesc chipul lui incredibil de frumos, si parca ma pierd in ochii lui negri.
Isi apropie fata de a mea, dar ezita, si nu in modul in care un baiat ezita sa sarute o femeie si pentru a vedea daca e pregatit pentru asta.
Cand buzele lui reci se zdrobesc de ale mele tresar nemultumita de temperatura lor rece. Sarutul e minunat, buzele lui miscandu-se la unison cu ale mele. Stiu ca e chinuit dupa felul in care respira si felul in care isi strange ochii, mainile lui rasfirandu-se prin parul meu incercand sa se stapaneasca.
Stiu ca e egoist din partea mea sa-l chinui pe el si sa-l insel pe Jeff, dar azi sunt un om rau.
Se departeaza doar un centimetru de mine, buzele noastre inca atingandu-se usor.
-Ar trebuii...
Incerc sa ma dau mai in spate, dar mainile lui fixate acum pe obrajii mei ma impiedica.
-Nu, e acceptabil, sopteste.
Am atatea intrebari de pus, am nevoie de atatea explicatii si cuvinte.Stiu ca o sa stric momentul, dar sunt nevoita sa o fac.
-De ce... uhm... nu esti...
-Mort? completeaza cand observa ca nu am curaj sa pronunt cuvantul.
Imi da drumul , dar fetele ne raman la exact aceasi distanta.
-Neferet....
...
Scurt.
N-am chef.
Probabil o sa ma injurati 'ca v-am lasat in suspans.
Nu-i bai.
Scuzati greselile.
CITEȘTI
Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)
Terror-Nu poti sa ma parasesti! -Ba da, pot!O sa fug de tine! Rase. -Te vei intoarce! *povestea necesita editare, daca citiți o faceți pe propria răspundere*
