Jeff o ignora, adancind sarutul.
Jane nu mai intelegea nimic, tocmai i-a spus ca o iubeste? Sau a fost doar imaginatia ei?
-Te iubesc, repeta Jeff. Isi dezlipii buzele de ale ei privind-o in ochi.
Ce naiba face? Plange?
-De ce plangi? intreba Jeff atingandu-i obrazul cu degetele, facand-o sa tresara. Te-am speriat? intreba Jeff. Nu avea nevoie de un raspuns, stia si singur.
Vazu cum isi ridica mana si sterge repede lacrimile prelinse pe obraji cu maneca hanoracului care statea lalai pe ea, era clar al unui baiat.
-Cine ... cine ti-a dat asta? soptii Jeff, maxilarul incordandu-i-se iar pumnii inclestandu-se.
-C-ce? se balbaii Jane, atrangand si mai tare in brate hanoracul.
Jeff pufni apoi urla, facand cateva pasari sa zboare din copacii in care se odihneau.
-Asta!
O trase de marginea hanoracului si o zmuci putin.
-Ce-ti pasa?
Jeff rase enervat.Era gelos iar ea era atat de fraiera incat sa nu-si dea seama.
-Ce vrei de la mine? intreba Jane din nou.
-Nu vreau nimic de la tine, te vreau pe tine! ranjii Jeff apoi ii aranja niste fire rebele de par pe dupa ureche, lasand un sarut apasat pe obrazul ei drept.
-P-pot sa plec? murmura Jane, iar Jeff ofta zgomotos.
-De ce? intreba sec, deja isi imagina ca unul dintre idiotii aia de la nenorocitul ala de orfelinat ar putea fi impreuna cu Jane.
Vazu ca ea tace asa ca renunta la incercarile de a face sa vorbeasca. O prinse de mana si ofta cand o vazu tresarind. Nu mai voia sa-i fie frica, voia sa se simta in siguranta cu el.
-Nu-ti fac nimic, promit,o asigura Jeff imbratisand-o.Hai'da, te duc eu acolo.
Si-a imperecheat degetele cu ale ei si au inceput sa mearga incet si tacut prin padure. Pentru prima data in viata lui Jeff se simtea stanjenit.
-Orfelinatul e pe aici, soptii Jane aratand directia paralela celei in care ei se indreptau.
Jeff rosii si schimba directia. Degetele ei intr-ale lui pareau perfecte, facute unele pentru altele.
-Jane?intreba Jeff cand in sfarsit ai reusit sa ajunga la gardul de piatra al orfelinatului, ce putea fi sarit cu usurinta.
-Te rog, lasa-ma-n pace!soptii Jane, dar cand vazu zambetul prostesc de pe fata lui, izbugnii. Razi ca un idiot! Nu ma mai urmarii, te urasc!
Ea fugii iar el ramase perplex, urmarindu-i miscarile si alergatul stangaci. Simtii cum ceva ii curge din ochi. Lacrimi? El chiar plangea? Ploua afara?
Cand simti ca picaturile ii ajung la barba si-a dat seama ca plangea cu adevarat.Gandindu-se la Jane, plangand in hohote, realiza cat de mult o iubea si o voia. Deja simtea un dor apasator.Isi lasa capul in jos, privind pamantul.
Tresarii cand vazu o claie de par portocaliu cazandu-i peste fata, si doua brate mici si subtiri ce i-au inconjurat trupul.
-Tu... tu chiar tii la mine?intreba Jane."De ce oare s-a intors?" isi tot repeta Jeff in minte.
-Nu, nu tin la tine, Jane, soptii intorcandu-se cu fata la ea.
Jane nu se astepta s-o doara atat de tare cuvintele lui. Se simtea sfasiata pe dinauntru.
-Arhm, a, OK... reusii sa murmure, dar buzele lui pline si uscate i-au acoperit gura, facand-o sa taca. Ii prinde buza inferioara intre dinti si o atinge usor cu limba, in timp ce o intinde pe zapada moale, si se urca peste ea. Era un sarut dulce in care Jeff facea toata treaba. Se dezlipira la un moment dat, si se ridicara pe rand, privindu-se in ochi unul pe altul.
-Nu tin la tine, te iubesc, prostuto.
-Tu ce?
-Arhm, crezi ca m-ai putea iubi si tu?
Inima lui Jane tresarii, si, nici ea nu stie de ce, l-a sarutat apasat pe Jeff.
Ochii lui s-au facut cat cepele, privind mirat culoarea rosie din obrajii ei. Nu stia daca ii era rusine, sau daca ii era frig, dar stia acum ca ea l- a iertat, si ca poate simte ceva pentru el.
-Trebuie sa plec, o sa vin maine la tine, si, promit Jane, o sa iti raspund la toate intrebarile, la orice.
Ea doar dadu afirmativ din cap.
-Ai grija de tine, iubire, chicotii, apoi fugi lasand-o singura pe Jane, care ofta in urma lui.
**
Stevie Rae o astepta in camera impreuna Damien, gemenele si ... Heath.
-O Doamne, Jane, pe unde ai umblat? intrea Heath,repezindu-se spre locul unde ea statea nemiscata, prinzandu-i mainile inghetate sufland peste ele intr-o incercare draguta de a le incalzii.
-Am fost sa ma ... uhm... plimb.
-De una singura, noaptea? intreba Heath fin nou
-Care-i problema?Pot sa-mi port si singura de grija!
-Uite Jane, nu vreau sa ne consideri agasanti, infigareti si sceptici, doar ne faceam griji pentru tine. Ti se putea intampla ceva! spuse Damien, privind-o cu parere de rau.
-Sunt vie din cate vedeti!Vie si nevatamata!
Gemenele si-au dat ochii peste cap, si au anuntat ca pleaca pentru somnul de frumusete. Damien pleca si el intr-un final, spunand ca are de citit o carte politista cu numai stiu ce. Stevie Rae pleca si ea, spunand ca are chef sa vada un film, de una singura.
-Tu nu pleci? intreba Jane intr-un final, rupand tacerea ce se asternuse intre ea si Heath.
Ochii ciocolati i-au sclipit cand si-a ridicat privirea fin pamant.
-Prefer sa-mi pierd timpul cu tine, zise ranjind.
Oh, si ce ranjet frumos avea!
-Pe dracu, soptii Jane vocei interioare care il tot lauda.
-Ai zis ceva?
-Nu, mormaii dezbracand hanoracul si aruncandu-il in fata, multumindu-i. Ma duc sa-mi fac un dus, trancanii apucand un prosop, niste pantaloni scurti si un tricou dintre cele ale tatalui sau, care ii ajungea aproape pana la genunghi.
Heatj ramase perplex urmarind cum intra in baie. Chicotii cand auzi cheia rotindu-se in usa. Chiar credea ca ar fi atat de nesimtit incat sa dea buzna peste ea.
Auzii apoi zgomotul facut de apa, si o injuratura.
S-a fript probabil.
Heath credea ca J il place, sau cel putin spera.Ii placea de Jane, pentru el, ea simboliza 'acasa'. Nici nu stie de ce, o cunoaste de doar cateva zile.
Cheia se aude din noi in usa. O vede iesind cu un prosop infasurat in cap din care ieseau totusi firele roscate si dese.
-Te-ai gandit vreodata sa-ti faci un permanent¹ drept? intreba fara sa vrea Heath.
-Imi place parul meu exact asa cum e, zise artagoasa J.
Heath rase.
-Esti draguta cand faci pe 'tipa rea'.
**
*anunt*
*sunet dramatic*
Deci *fara deci* stiu ca e un capitol praf si anost, dar chiar n-am idei.Imi pare rau ca trebuie sa va dezamagesc, dar simt nevoia sa sterg povestea, am primit foarte multe pareri negative, ba chiar am fost amenintata cu moartea(cat am putut sa rad), obligat, fortat trebuie s-o sterg dupa parerea unora.
Nu stiu ce sa fac, pe cine sa ascult, daca sa continui sau nu cu povestea.
Chiar asa de deplorabil scriu? Incat sa ma amenintati cu moartea, serios, moartea?
In fine, va iubesc pe toti cei care sustineti FanFicul.
Scuzati greselile acestui capitol.
Xoxo.
CITEȘTI
Orfana -10 negri mititei(Jeff the Killer F.F.)
Terror-Nu poti sa ma parasesti! -Ba da, pot!O sa fug de tine! Rase. -Te vei intoarce! *povestea necesita editare, daca citiți o faceți pe propria răspundere*
