∆ Apocalipsa ∆

- Începutul -

Mă trezesc de dimineață de vreme, ceasul arată oră 8:23. Mă ridic din pat și pornesc spre bucătărie unde o văd pe mama care pregătește masa.

P. - Bună dimineața!
M. - Bună Patrick, la fix ai venit tocmai ți-am pregătit mâncarea ta preferată!.

Mă duc la masă și încep să mănânc, în timp ce înghit îmi pornesc telefonul care mi l-au făcut cadou părinții mei.
Telefonul fix începe să sune, mama se ridică de la masă și răspunde.
După 10-15 minute mama se întoarce în bucătărie și se așeză lângă mine.

P. - Cine a fost la telefon!?.
M. - Domnul părinte, a întrebat de taică-tu!.
P. - Aha, chiar așa, unde-i tata?
M. - A plecat până la serviciu, a fost chemat.

Plec de la masă, mulțumesc pentru masă și plec. În timp ce mă îndrept spre camera mea îmi sună telefonul.

P. - Alo!
M. - Salut Patrick, sunt eu Mihai!
P. - Salut Mihai, de ce m-ai sunat așa de dimineață?
M. - Păi, am o problemă și mă întrebam dacă mă poți ajuta!
P. - Sigur, ce ai pățit?
M. - Poți să vi până la mine acasă?
P. - Da, în 30 minute sunt la tine!
M. - Ok.
P. - Salut!
M. - Pa.

Mă îmbrac rapid și cobor în bucătărie, unde îi spun mamei că plec. Îmi pun căștile pe urechii mă urc pe bicicletă și pornesc la drum. După un sfert de oră de pedalat ajung într-o intersecție, încerc să trec pe cealaltă parte de drum. În timp ce trec o mașină se îndreaptă spre mine cu o viteză uimitoare, mă lovește din plin și mă aruncă la vreo 4-5 metri de locul ciocnirii, cad pe jos și închid ochii.

M. - Se trezește, Nicolae haide repede!
M. - Patrick!..., Patrick!.

Deschid ochii, în jurul meu văd o cameră albă cu o singură fereastră pe care intră razele soarelui care îmi mângâie pielea de pe față. Lângă mine se află părinți mei care se uită la mine cu ochii plini de lacrimi.

P. - Ce s-a întâmplat?
M. - Patrick, scumpule odihnește!.

Închid ochii și adorm.
Deschid din nou ochii și observ că mă aflu tot în acea cameră albă, dar părinții mei nu mai sunt lângă mine. Încerc să mă ridic din patul înalt în care am dormit, văd în jurul meu o grămadă de aparate oprite. Brațul si piciorul meu sunt bandajate cu un pansament alb cu pete de sânge și de mizerie. Încerc să mă ridic din pat, cad din picioare din cauza picioarelor amorțite.
Îmi dezleg bandajul de pe picior si de pe mână, după ce îmi dau bandajul jos observ pe picior o rană cicatrizantă de mărimea unei palme. Încerc să mă ridic din nou fixând mâinile de patul de lângă mine, mă ridic cu greu si mă așez pe pat.
Încep să strig.

P. -Mama..., Tata!.

Nu-mi răspunde nimenea, lângă pat era o cârje, o i-au și mă ridic din pat. Pornesc cu greu spre o ușă albă din cameră pe care scrie W.C, intru înăuntru și dau drumul la apă. Mă spăl pe fața și pe mâini apoi beau apă cu un pahar care era pe marginea chiuvetei. Ies din baie și pornesc spre ușa de la intrarea in cameră, ies pe culoarul pustiu, mă uit în stânga și în dreapta. O i-au spre dreapta în timp ce strig,

P. -Alo!...E cineva?.

Nu se aude nimic, de parcă aș fi fost singur.Ajung la o recepție unde erau o dezordine de ne închipuit, fișe aruncate în toate locurile, scaune rupte, geamul de la intrare era spart si baricadat cu scaune si o masă. Dau la o parte scaunele din ușă și ies afară, afară era un soare arzător si orbitor. Mă uit în jurul meu văzând că mă aflu în curte unui spital, cobor scările cu greu, strigând în continuu.
Tot în jurul meu era o dezordine colosală, ies din curtea spitalului îndreptând-mă spre casa mea. Ajung într-o stație de autobuz, unde se aflau mașini ciocnite una de alta, mă așez pe o bancă și mă odihnesc din cauza oboselii. După 5 minute mă ridic și pornesc spre casă, mergând încet încet privind în jurul meu confuz străzile pustii. Într-un final ajung la mine acasă, ușă era larg deschisă, intru în casă unde era dezordine, închid ușa în urma mea și mă îndrept spre bucătărie. Îmi strig părinții din toată puterea, dar fără rezultat.
Mă îndrept spre sufragerie unde apăs pe întrerupător pentru a aprinde lumina.