∆ Apocalipsa ∆

-Devenim Soldați-

      După ce deschid ușa un aer rece mă cuprinde din beznă ce era în încăpere, Sophia aprinde bricheta din nou și încep să caut întrerupătorul.

P. - Uitel acolo, apasă și tu te rog.

După ce Sophia aprinde lumina mă întorc și rămân surprins de cea ce văd,
locul arată exact ca o sală de forță, avea oglinzi peste tot, gantere, haltere și multe alte aparate.

P. - O sală de sport, nu cred că o să mă plictisesc de acum în colo.
S. - Fain, pot să fac și eu exerciții fizice împreună cu tine?.
P. - Sigur că da, o să-ți arăt eu ce să faci.

Începem să ne plimbăm prin sala mai micuță și Sophai îmi atrage atenția arătându-mi o ușă, ne apropiem de ea și o ne uităm. Ușă era din metal ca restul dar în jurul ei era un fel de burete, o împung cu forță de mâner și mă uit în camera care era plină cu tot felul de arme. Sophia intră prima și începe să râdă, încep să râd și privesc armele cu drag.

S. - Ce cadou.
P. - Ce-l mai tare cadou.
S. - Nu cred că se va pune nimeni cu noi de acum în colo.
P. - Uite, sunt tot felul de arme.
S. - Nu cred că e un simplu laborator, cred că un loc unde se antrenează soldații.
P. - De ce crezi asta?.
S. - Uite acolo o emblemă pe acel dulap din metal.
P. - Probabil sunt niste soldați speciali.
S. - Habar n-am nu mă pricep la soldați, dar îmi plac mult.
P. - Ce faci?.
S. - Încerc să deschid dulapul ăsta.
P. - Fă-mi loc puțin să încerce și eu.

Merg lângă dulap și încep să trag de mâner până reușesc să deschid o ușă.
Trag și de a doua ușa și reușesc să-l deschid complet, încep sa privesc în el și observ câteva costume negre de soldați de diferite mărimi.

P. - Acum sunt sigur că au fost soldați pe aici, uită-te ai tu la costumele ăstea.
S. - Ce sinistre sunt.
P. - Sunt faine, cu aste ne v-om îmbrăca când o să plecăm.
S. - Ok.
P. - De mâine dimineața ne pregătim să devenim soldați, dacă vrei.
S. - Vreu, cu mare placere.
P. - No bine, Hai la culcare ca e ora 21:10 minute.

Ieșim din camera armelor și urcăm în laborator unde ne ducem în camera la noi, Sophia se așeză prima în pat și apoi mă așez și eu.

S. - La ce ora ne v-om trezi mâine?.
P. - La 8, o să-mi pun ceasul de la mână să sune.
S. - Nu bine, noapte bună Patrick.
P. - Noapte bună.

Mă întorc față spre Sophia și bat din palme e pentru a stinge lumina, închid ochii și adorm. Bip, bip, bip se aude din spre ceasul care era așezat pe noptieră, mă trezesc și mă ridic în fund, oprea ceasul și mi-l pun la mână. Mă ridic din pat și încep să mă îmbrac, după ce mă îmbrac merg lângă Sophia și încep să trag de ea pentru a se trezi.

P. - Hai soldat!, ridică-te din pat.
S. - Ce soldat?.
P. - Gata, de acum în colo ești soldat.
S. - Ce drăguț.

Încep sa râd și mă asez în pat lângă Sophia, încep să mă uit în ochii ei căprui.

S. - Mergem în sală?.
P. - Mai întâi mâncăm ceva ușor.
S. - Ce zici de pește?.
P. - Da, ar merge. Hai ca ma duc să pun masa, tu îmbrăcate și să vi în cantină.
S. - Ok.

Ma ridic din pat și plec spre cantină, după e ajung în cantină pun la fiert câțiva cartofi și pun în microunde peste gata făcut din frigider. Până să se fiarbă cartofi apare și Sophia și îmi dă o mână de ajutor la pus masa.

S. - Ce fierbi acolo?.
P. - Niște cartofi.
S. - Vrei sa faci pireu de cartofi?.
P. - Nu, cartofi fierți cu unt.
S. - Nu, fă te rog pireu.
P. - Bine, Hai să căutăm un blender.
S. - Știu eu unde este.
P. - Adul aici pe masă.