∆ Apocalipsa ∆

-Micuța Sophia-

Deschid ușa dulapului, privesc în el de parcă aș privi cadourile de sub bradul de crăciun.

P. - Nu pot să cred ce am găsit!.

Bag mana si încep să scot o macheta (cuțit de 30-35 cm), o pușcă de vânătoare cu lunetă, 2 cuti de gloanțe pt armă, 3 fumigene, un pistol cu o rachetă de semnalizare și o pereche de mănuși fără degete. Le i-au pe toate și le pun pe masă, desfac cutiile să număr câte gloanțe sunt.

P. - 1, 2, 3,.......45, Ar trebui să-mi ajungă!.

Ora 17:25, mai bag lemn pe foc si încep să-mi fac un mic inventar. Scot toate lucrurile din ghiozdan și le pun pe masă.

P. - Deci am 2 arme de foc, 2 cuțite, 2 cuti de gloanțe, o cutie de pocnitori, un pistol pentru semnalizare!. Ia să le adun si pe cele din casă!.

I-au cutia de prim ajutor și o pun pe masă lângă restul obiectelor, le bag in ghiozdan și las ghiozdanul lângă masă. Mă duc la frigider si scot ultima conservă de mâncare, încep să mănânc și gândindu-mă că mâine ar trebui să plec în continuare. Ora 18:00, i-au pușcă de vânătoare și cobor din turn, mă îndepărtez la o mică distanță și încarc arma.

P. - Nu-mi vine să cred că o să fac așa ceva în realitate!, noroc că mă jucam multe jocuri cu împușcături când eram mai mic!.

Scot încărcătorul gol, pun cele 5 gloanțe înăuntru, trag siguranța și bag glonțul pe țeavă, mă așez pe burtă, mă uit prin lunetă la copacul marcat cu dunga roșie. Boom, sunetul îmi țiuie urechile. Mă ridic de jos și merg spre copac, nici o urmă de glonț.

P. - La naiba!, am ratat!.

Mă duc din nou la locul de unde am tras și repet acțiunea pe care am făcut-o, mă așez pe burtă și țintesc din nou. Stau puțin să mă liniștesc, trag aer in piept si îmi țin respirația. Boom, de data asta sunetul nu mai este așa puternic. Mă ridic si fug către copac, direc la țintă.

P. - Excelent!, direct la țintă!.

Afară începe să se întunece, merg înapoi în turn pun arma pe masă și mă așez pe pat, ora 19:15.

P. - Ar trebui să mă culc mâine plec în continuare!.

Ora 08:16, mă ridic din pat și încep să împachetează.

P. - Ia să vedem, cuțitul, trusa de prim ajutor, pocnitorile, pistolul de semnalizare și cutiile cu gloanțe sunt în ghiozdan, mai trebuie să pun o sticlă de apă și gata!.

Mă îmbrac, îmi pun ghiozdanul pe spate, macheta o bag într-o teacă și mi-o leg de mijloc. Cobor scările turnului si plec. Mă îndepărtez de turn uitându-mă în spate.

P. - O să-mi fie dor de locul ăsta!, acum știu de unde aveam curent, cum de nu am observat ditamai eoliana pe acoperiș!.

Cobor de pe dealul de unde se afla turnul și ajung pe un drum forestier, oră 09:23. Vremea a început să se schimbe, era din ce în ce mai frig si posomorât, cerul avea o culoare gri, în jur meu copacii își pierdeau frunzele galbene pe care vântul le lua în zbor, parcă ar fi toamnă.

P. - Ce urâtă-i vreme parcă ar fi toamnă, imposibil, din câte îmi aduc aminte eram cu mama în bucătărie la mine acasă, afară dabea începuse vara, parcă aș fi fost în comă toată vara, acum are sens, doar m-am trezit într-un spital cu o grămadă de aparate în jurul meu!.

Mergând posomorât si confuz pe drumul plin de noroi, ajung într-o răscruce de drum.

P. - Stânga sau dreapta, de ce nu-i niciun semn!. Hai Patrick gândește!.