∆ Apocalipsa ∆

-Canalizarea-

În capătul celălalt al străzii trece în viteză o mașină de poliție cu sirena aprinsă, mă duc repede spre capătul străzii să văd unde s-a dus mașină de poliție, dar degeaba. O turmă de morți vi care urmărea mașină ma observat și veneau spre mine, mă dau repede în spate până ajung la groapa plină cu morți vi. M-au încolțit, în mintea mea nu mai era nimic.

P. - Gata sunt!. Până aici mia fost!.

Cad în genunchi si încep să mă uit spre cer gandindu-mă la părinții mei. Morții vi se apropie din ce în ce mai aproape de mine, în spatele meu un mort iese din grapă fiindcă era mai înalt față de restul. Îmi scot cuțitul și il înfig în gât, mă murdăresc tot una de sânge în cap și pe față. Il mai înfig odată și în cap acesta căzând la pământ, îmi șterg fața de sânge cu haina pe care o purtam. Mă pun înapoi în genunchi și îmi scot din buzunar pistolul pe care mi-l pun la cap. Mână îmi tremură, simt cum frica și panica m-au cuprins în totalitate. Nu trag deoarece nu aveam curaj, morții vi erau la vreo trei metri de mine. Mă culc pe spate și închid ochii așteptându-mi sfârșitul. Aștept, aștept, dar nimic deschid un ochi si văd în jurul meu morții vi care nu făceau nimic. Îmi deschid și celălalt ochi si mă ridic încet, uitându-mă șocat si confuz la morții vi care se uitam la mine dar nu mă atacau, de parcă ași fi fost invizibil sau camuflat. Trec printre ei uitându-mă la ei cum nu mă băga în seamă, mintea mea era pur și simplu uimită sau șocată. Ajung în capătul străzii pe unde a trecut mai a de poliție în care sigur era Sophia, mai mulți morți vi vin spre mine, îi ocolesc ușor strecurându-mă printre ei. Nu se mai auzea nimic, doar sunetele de mârâit pe care le scoteau morții vi de lângă mine. Din nou acel sunet de sirenă îmi atrage atenția și mie și al morților vi, mă i-au după ei sperând să mă conducă ei la Sophia. Sunetul de sirenă s-a oprit brusc, continui să merg mai departe morții vi oprindu-se odată cu sunetul sirenei. Mergem singuri printre blocurile distruse, ora 15:20. Sirena începe iară să sune dar, sunetul se aude din toate părțile. Merg înainte încet ascultând sirena care se auzea din ce în ce mai tare, în spatele meu se aude un scârțâit de roți. Mașina de poliție venea cu viteză spre mine, trece cu o viteză mare pe lângă mine. Rămân pe loc, nu am putut să observ cine conducea dar eram sigur că Sophia o făcea, dar nu înțelegeam de ce o face. Umblam ca un mort viu pe străzi plin de sânge, mașină se oprește brusc la vreo 30 de metri de mine, o împușcătură se aude dinspre mașină. Un glonț îmi trece milimetric pe lângă ureche, cad pe jos făcând-o pe Sophia să creadă ca-s mort. Mașina pleacă, mă ridic de jos și fug după ea. Ajung într-un sens giratoriu plin cu morți vi care mergeau într-o direcție. Înghit în gol si ma duc printre ei, aceeași reacție, nici unul dintre ei nu mă băga în seamă. Sirena nu se mai aude, trec din sensul giratoriu, morții vi iar se opresc. Îmi fac loc printre ei până ajung în fața unei biblioteci, mașina era la 3 pași față de mine. Mă apropii de ea încet, nu era nimeni înăuntru. Mă uit în stânga și în dreapta la locul plin de morți vi, ocolesc biblioteca sperând să intru prin spate.

P. - Cu siguranță Sophia s-a oprit aici.

În spatele biblioteci era o scară de incendiu, urc pe ea până ajung la un balcon. Îmi scot arma din buzunar o încarc, intru în bibliotecă și încep să o caut pe Sophia. La capătul coridorului pe care mă aflam eu se auzise un țipăt de fată. Mă apropii de camera din care se auzise țipătul și trag cu urechea.

Anonim. - Taci odată că te bat, vrei sa te bat?.
S. - O să vină iubitul meu și o să te bată rău de tot.
Anonim. - Mor de frică, vin imediat să fi fată cuminte.

Mă dau rapid în spate fără a scoate nici un sunet, mă ascund după un raft de cărți. Pe lângă raft trece un bărbat cât mine la înălțime îmbrăcată tot în negru și cu macheta Sophiei.