∆ Apocalipsa ∆

-Crăciunul-

Mă așez înapoi pe scaun și încep să oftez din 10 în 10 secunde, Sophia se ridică și mă strânge în brațe fără să zică nimic de spre acel videoclip.

M. - Patrick, ești ok?.
P. - Nu prea, mie rău.
M. - Îți vine să vomiți?.
P. - Da si ma doare capul și unde mai operat.
M. - Merg să-ți aduc niște pastile, vin repede.
P. - Bine.

Maggie pleacă pe ușă care duce la camerele noastre, Sophia încă mă ține în brațe fără sa facă altceva.

S. - Ești Ok Patrick?.
P. - Măcar știu ce s-a întâmplat cu părinții mei adevărați, mama e moartă și tatăl meu cică mi-a șters memoria și că, conduce o organizație secretă.
S. - Îmi pare rău pentru mama ta.
P. - Mulțumesc, tu crezi că pot deveni un super soldat?. Adică de ce eu?.
S. - Habar n-am Patrick, dar ce a spus bărbatul care zice că e tatăl tău are puțină dreptate. Team văzut cum lupți și cum vânezi mai ești și curajos.
P. - Cred că ai dreptate, eu când am găsit arma aia vânătoare știam cum sa o folosesc și habar n-am cum, doar am știut. Nu am făcut așa ceva în viață mea, să trag cu arma.
S. - Dar de ce să te fi antrenat, să fi un super soldat. Adică e puțin ciudat.
P. - Crezi că știa că o să se întâmple asta?.
S. - Ce?.
P. - Cu morții vi.
S. - Habar n-am, poate.
P. - Nu știu ce să zic.

În timp ce vorbeam cu Sophia se i-a curentul și alarma roșie pornește din nou, mă ridic de pe scaun și merg împreună cu Sophia după Maggie. Până să ajungem la ușă această își face apariția cu o cutie de prim ajutor, vine lângă mine și deschide cutia.

M. - Uite Patrick, pastilele astea le vei lua o dată pe zi. Le iei când vrei tu, doar să iei în fiecare zi câte una.
P. - Ok.
S. - Trebuie să mergem jos să punem combustibil în generator?.
M. - Da.
P. - Hai ca ma duc eu repede.
M. - Vezi că n-ai voie să te forțezi cu mâna aia unde te-am operat.
S. - Las ca merg eu cu el.
M. - Bine, aceti grijă.
P. - Hai să mergem, dar mai întâi așteaptă-mă ca merg să îmi iau pastila.
S. - Ok.

Plec spre camera mea uitându-mă la pastilele pe care mi le-a dat Maggie,dupa ce ajung în camera mea și al Sophiei intru în baie și unoku un pahar de plastic cu apă. Bag pastila în gură apoi beau apă, las paharul jos și pun pastilele pe marginea chiuvetei. Ies din baie și merg spre laborator unde Sophia și Maggie dispăruseră, în timp ce mergeam prin laborator mă uitam in stânga și în drepta.

P. - Sophia!, Maggie!.

Lumina roșie pâlpâia din ce în ce mai lent. În timp ce mergem spre camera unde era generatorul aud niște bubuituri, pun mâna la șold să-mi iau pistolul dar nu-l aveam. Merg în continuare până ce ajung lângă scaunul lui Maggie, cobor scările și o văd pe Sophia lovind-o generatorul cu un ciocan. Mă apropii și observ că era singură, mă apropii de ea și țip tare la ea să se oprească.

P. - Sophia!.
S. - Salut, ce faci?.
P. - Ce faci tu nu eu?.
S. - Bat în generator cu ciocanul.
P. - De ce?.
S. - Păi, m-am plictisit.
P. - Pe bune?, Și altceva n-ai de făcut decât să bați cu ciocanul în el?
S. - Glumesc mă, s-a blocat firul ăla de care tragi ca să-l pornești.
P. - De ce să-l pornești dacă deja e pornit
S. - Păi, o să se oprească în vreo 20 de secunde.
P. - De unde ști?.
S. - Scrie pe ceasul acela, mai sunt 10 secunde.
P. - Unde-i Maggie?.
S. - S-a dus să aducă un sculele de la generator.
P. - Ok, ai o lanternă?.
S. - Da.

Dintr-o dată se i-a curentul și se face beznă, Sophia aprinde lanterna și mi-o dă mie în mână. Merg lângă generator și trag de fir până ce acesta se oprește la jumătatea drumului, mai trag o dată dar fără folosit.