∆ Apocalipsa ∆

-Adevărul-

Încă stăteam cu radiografia în mână și nu spuneam nimic doar priveam confuz, mă ridic și încerc să mă ating la mica operație. Fara nici un folos, îmi dau tricoul jos și încerc din nou.

M. - Ce vrei să faci?.
P. - Să am ating la operație.
M. - De ce?.
P. - Să văd dacă e adevărat ce spui.
S. - Patrick, e adevărat.
P. - Ok, scoți chestia aia din mine Maggie?.
M. - Da, dar trebuie să-ți fac o anestezie.
P. - Bine, dar mai întâi hai să mâncăm sănătos mor de foame.
S. - Și eu.
M. - Haideți.

Îmi pun tricoul înapoi pe mine și plecăm spre cantină, când ajungea în cantină fiecare ne luăm câte o tava și ne punem de mâncare. Maggie cu Sophia se așeză la masă iar eu merg la microundele din spatele frigiderului, pun cartofii in el si îl setez la 5 minute, după ce se oprește scot castronul și-l pun înapoi în tavă și merg la masă lângă Maggie și Sophia.

P. - Poftă bună.
S. - Mulțumesc.
M. - La fel și ție Patrick.
P. - Ce buni sunt cartofi ăștia.
S. - Mai puneți o porție.
P. - Nu mai vreu, m-am săturat.
M. - Mâncați până nu mai puteți, avem mâncare timp de 3 ani.
S. - Vai, așa multă?.
M. - Da.
P. - Nu cred că o să stăm ori cum 3 ani aici.
M. - Dar nici curând nu o să plecați.
S. - Adică?.
M. - Păi, laboratorul se închide cu o ușă blindată ce se deschide o dată la 3 luni.
P. - Vrei sa spui ca suntem blocați aici până la începutul primăverii?.
M. - Da, o să ne distrăm împreună.
P. - De ce nu ne-ai spus?.
M. - Am crezut că e ok.
S. - Las, măcar trece iarna.
P. - În fine, mă mai operezi?.
M. - Chiar vrei să te operez?.
P. - Da, sunt curios.
S. - De ce ești așa curios?.
P. - Păi, din câte îmi aduc aminte nu am fost operat.
M. - Las ca te operez, dar vezi când o să te trezești o să te doară rău.
P. - Am să suport.
M. - Ori cum o să-ți dau niste pastile de durere.
P. - Ok.
S. - Mie îmi este frică.
P. - De ce?.
S. - Nu știu, că te operează Maggie.
M. - Ce vrei să spui?. Crezi ca nu pot să-l operez?.
S. - Nu, nu la ăia m-am referit. M-am referit la faptul că-l operezi.
M. - Hai mă că glumesc, știu la ce te-ai referit.
P. - Cât durează operația?.
M. - Nu știu, dar o să dormi vreo 3-4 ore.
P. - Ok, când ne ocupăm?.
M. - Peste vreo 30 de minute.
P. - Bine.
S. - Eu am terminat de mâncat.
M. - Să-ți fie de bine.
S. - Mulțumesc.
P. - Hai că termi și eu imediat, mergem să mă operezi.
M. - Mai înnebunit Patrick.

Încep să râd împreună cu Sophia și Maggie până ce mă ridic de la masă și merg să-mi spăl farfuria, în uram mea siphia vine cu farfuria ei și cu a lui Maggie.

S. - Dă-mi mie farfuria, le spăl eu.
P. - Bine, na duc să mă pregătesc pentru operație.
S. - Vin și eu imediat.

O pup pe Sophia pe frunte și apoi merg la masă unde Maggie mă aștepta, mă ajez pe locul meu și aștept. Maggie își scoate un pachet de țigări și începe să fumeze, mă uit la ea și încep să mă gândesc la ce se întâmplă.

P. - Fumezi?.
M. - Da, dar câteodată. Tu fumezi?.
P. - Nu, mar omorâ tatăl meu.
M. - Mie îmi place să fumez, mă relaxează.
P. - Dacă ție îți place eu nu mai zic nimic.
M. - Ai fumat vreodată?.
P. - În liceu, am tras un fum.
M. - Și nu ți-a plăcut?.
P. - Nu.
S. - Despre ce vorbiți?. Maggie, fumezi?.
M. - Da.
S. - Vai, de când fumezi ca e prima oară când te văd?.
M. - De vreo 14 ani, dar fumez mai rar.
S. - De aceea nu te-am văzut până acum.
M. - Da, probabil.
P. - Și tu spui că o să stăm în acest laborator 3-4 luni?.
M. - Da.
S. - Ratăm toată iarna, chiar aveam chef să fac un om de zăpadă.
P. - Împreună cu morții vi?
S. - Nu, vai.
P. - Poate inca e zăpadă când ieșim de aici.
M. - S-ar putea să mai fie.
S. - E începutul primăverii, nu?.
P. - Da.
S. - Sigur mai este zăpadă.
P. - Când ieșim te pun să faci în om de zăpadă.
M. - Mai copii.
S. - Da?.
P. - Nu sunt copil.
M. - Mai sunt c-am 2 săptămâni și e crăciunul, trebuie să împodobim un brăduț.
S. - Serios?.
M. - Da.
S. - Ce tare, ai brăduț?.
M. - Da, și tot ce ne trebuie șal împodobim.
P. - Maggie.
M. - Da?.
P. - Sasha unde este?, nu am mai văzut-o de 2 zile.
M. - Pe undeva pe sus, ea nu are voie să vină aici.
P. - Ok.
S. - De ce?
M. - Lăsă păr și nu-mi place.
S. - Nici mie nu-mi place când câinele lasă păr.
P. - Eu încă mă bucur că ne-am întâlnit cu Sasha, îți dai seama Sophai unde eam acum dacă nu ne găsea Sasha?
S. - În acel beci?.
P. - Habar n-am, poate.
M. - A-ți stat într-un beci?.
S. - Da, și am mâncat și un iepure.
M. - Ce iepure?.
P. - Am vânat un iepure si pormă l-am făcut la proțap.
M. - Ce tare.
S. - Cât este ceasul Patrick?.
P. - 19:25, afară e beznă deja.
M. - Da, cu siguranță.
P. - Auzi Maggie, nu mai bine mă operezi mâine dimineața?.
M. - Pai să ști că la asta m-am gândit și eu, ca deja e târziu și nici nu mai am chef.
S. - Maggie.
M. - Da?.
S. - Crezi că zăpada îi încetinește sau îi omoară pe morții vi?.
P. - De omorât nu cred că-i omoară, tu ce crezi Maggie?
M. - Cum ai spus și tu zăpadă nu-i omoară, dar nici nu cred că-i încetinește. Deci efectiv ei sunt morți, nu simt absolut nimic nici frig, nici căldură, nu se îneacă, doar trebuie să-i distrugi capetele.
S. - Asta știu.
P. - Ce facem acum, mor de plictiseală.
S. - Și eu.
M. - Hai în laborator să facem ceva.
P. - Ce facem?.
S. - Poate ai vreun joc ceva.
M. - N-am jocuri, e un laborator secret.
S. - Pai și ce facem?.
M. - Vedeți voi.