∆ Apocalipsa ∆

-Orașul-

Drumul începe a se umple cu mașini distruse, răsturnate și arse.
Încep să merg mai încet, ocolind mașinile avariate.

S. - Patrick uite niște urme ciudate pe camp, cred că sunt de mașină.
P. - Unde?.
S. - Uite acolo.
P. - Cred că vom merge e acolo, nu mai am pe unde să merg pe aici.

Trag de volan spre dreapta si cobor de pe drum, urmez urmele care par a fi de tanc.

P. - Cred că sunt urme de tanc.
S. - Pe bune?.
P. - Nu sunt sigur, dar vom merge după ele.
S. - Ok.

Ora 17:30, afară începe să se întunece mai repede pe zi ce trece, ziua devine mai scurtă iar noaptea mai lungă.

S. - Patrick ne oprim puțin?.
P. - De ce?
S. - Mie foame.
P. - Hai că ne oprim lângă copacii ăia.
S. - Ok.

Mai mergem vreo 300 de metri și opresc mașina. Sophia se coboară din mașină și se așeză pe un copac căzut. Mă cobor și eu, îmi i-au sticla de apa din ghiozdan si beau o gură. Sophai își scoate o caserola de mâncare și mănâncă.

P. - Vin imediat, dacă se întâmplă ceva mă anunți prin stația pe care ți-am dat-o.
S. - Unde mergi?.
P. - Mă duc să caut niște lemne să fac un foc.
S. - Ok.

Plec pe acele urmele care le urmam, ajung într-o porțiune cu niște copăcei doborâți de acele urme.

P. - Sunt sigur că un tanc a făcut urmele ăstea.

I-au câte crăci pot duce și mă întorc către Sophia, dintr-o dată mergând înapoi se aude un sunet pe cer de elicopter. Arunc crăcile de pe umăr și urmez sunetul, fugeam disperat și curios uitându-mă spre cer, dar nu vedeam nimic. Mă opresc din cauza oboselii, sunetul de elicopter ni se mai auzea.

P. - Cred că am înnebunit!.

Mă mai uit odată pe cer dar nimic, o las baltă și mă duc înapoi la locul unde am aruncat crăcile, ora 18:30.
Mă grăbesc înapoi, i-au crăcile de pe jos și mă întorc la Sophia.

S. - Patrick..., Patrick mă auzi?.
P. - Da, imediat vin.
S. - Hai mai repede, e beznă și mie și frică să stau singură aici.
P. - În două minute am ajuns!.

După două minute ajung la mașină, pun crăcile jos și le aranjez pt a le da foc.

S. - Ce ți-a luat atât?.
P. - Îți spun imediat, stai să fac focul.
S. - Ok.

După ce aranjez crăcile le dau foc, mă așez lângă Sophia și îi explic tot ce s-a întâmplat, ora 19:45.

S. - Să ști că eu nu am auzit nici un elicopter, poate ți-ai imaginat.
P. - Așa cred și eu.
S. - Ce beznă s-a făcut.
P. - Păi, ne apropiem de iarnă.
S. - Trebuie să ne pregătim.
P. - Da, oare pe morții vi îi afectează frigul?.
S. - Nu știu, nu cred.
P. - Odată tata și prietenii lui au capturat 5 moți și i-a băgat într-o piscina să vadă dacă se îneacă, dar nu se înecau, se plimbau pe fundul piscinei.
P. - Foarte interesant, mor doar dacă le distrugem capul.
S. - Da, mie somn.
P. - Hai că mergem la culcare imediat.

Sophai se ridică de jos și se urcă în mașină, aștept să se stingă focul si urc si eu. Urc în partea șoferului, îmi dau puțin scaunul în spate și mă dau pe spate, ora 20:30. Închid ochii și aștept să adorm, gandindu-mă la ce voi face mâine.

S. - Patrick, dormi?.
P. - Nu.
S. - Hai lângă mine.
P. - Ai pățit ceva?.
S. - Îmi este frig.

Mă ridic de pe scaunul meu și mă duc lângă Sophia, mă întind lângă ea și o i-au în brațe.