∆ Apocalipsa ∆

-Pădurea-

E dimineață, mă ridic de pe jos și mă uit la ceas, ora 08:25. Ridic ghiozdanul și caut sticlă cu apă pe care mi-am băgat în ghiozdan, beau două guri și bag sticla înapoi. Pun ghiozdanul pe un scaun și îmi caut niște haine mai groase, găsesc o pereche de bocanci de armată pe mărimea mea și îi încalț. Îmi mai iau o geacă din piele de culoare neagra peste hanorac, pun ghiozdanul pe spate si plec. Mă uit din nou la ceas, ora 8:40, mă urc pe fereastră și sar, la impactul cu pământul cad în fund și mă lovesc. Mă ridic râzând si îmi văd de drum în partea opusă din care am venit, mergând grăbit văd un om din acela sălbatic într-o cabină telefonică. Mă duc spre el hotărât și încep să-l examinez cu privirea, era o femeie cu un păr mare, împletit de culoare roșu aprins, pielea de pe fața și de pe mâini era arsă si plina de tăieturi, pe piept avea urme de gloanțe.

P. - Alo..!, Mă auzi?.
P. - Ești ok?.

Nu-mi răspunde, doar mârâie și zgârie geamul cabinei încercând să iasă. Mă învârt în jurul cabinei iar fata după mine, îmi vine în gând să-i dau drumul ca să o ucid.

P. - Vrei afară de acolo?. De parcă mai înțelege, deja încep să vorbesc singur!.

Mă duc în fața cabinei, îmi trag sufletul și deschid ușa, mă dau rapid in spate și mă pregătesc să lovesc. O lovesc cu toată puterea mea direct în braț si cade la pământ, în mai puțin de două secunde se ridică și se apropie amenințător de mine, o lovesc din nou și din nou fără folos. Începe să mi se fac frică, lovesc iară, scap bâta din mână. Intru în panică, deja prinde viteză spre mine, mergând cu spatele îmi scot pistolul si îndrept spre capul ei, apăs pe trăgaci, direct în cap am lovit-o, cade la pământ și acolo rămâne.

P. - Deci acolo ai punctul slab, al naibi urâtă!.

Sunetul se aude în toată zona, în jurul meu să aduna grămezi de oameni sălbatici , nu mai stau pe gânduri și fug, o iau pe o autostradă plină cu mașini. În fața mea la vreo 50 de metri văd o rulotă, mă duc glonț spre ea. Deschid ușa și urc în ea, încep să răscolesc după lucruri utile. Deschid primul sertar și găsesc o cutie de pocnitori, le i-au și le bag în ghiozdan, pe bordul mașinii se află o cameră de filmat.

P. - În sfârșit ceva cu adevărat util!.

Deschid camera care indică 30% baterie, găsesc un videoclip de 17 minute, apăs pe butonul play și privesc. În videoclip apăreau oameni relativ sănătoși care fugeau de o hoardă de oameni sălbatici, uni erau prinși și mușcați iar alți luptau dar fără folos, erau soldați care trăgeau cu arma în toate direcțiile. Mă uita al doilea videoclip care avea doar 3 minute, apare un bărbat care începe să vorbească.

Anonim - Ziua 75!, nu mai pot trăi în iadul acesta de pe pământ, astăzi eu si soția mea am fost atacați de morții vi, din păcate soția mea nu a supraviețuit, dacă cineva vede acest videoclip...,Ori ce ai face nu te duce spre orașele aglomerate.

Videoclipul se oprește brusc, las camera jos și plec.

P. - Acum știu ce s-a întâmplat cu toți oamenii!.

Ies din rulotă și-mi văd de drum, pe marginea autostrăzi se află o pădure deasă și frumoasă, sar peste parapet și merg spre pădure. Ajungând la începutul păduri îmi fac curaj și intru, în timp ce pășeam în pădurea deasă mă uitam in toate direcțiile să văd dacă sunt în siguranță. Mă uit la ceasul pe care l-am furat din magazin.

P. - Ora 17:25!. Ce repede trece timpul!.

Îmi scot apa din ghiozdan și beau, vedeam cum apa începe să mi se termine.