∆ Apocalipsa ∆

-Furtuna-

          După ce mâncăm bezele încep să vorbesc cu Eddy despre cine va sta de pază peste noapte.

P. - O să stau eu de pază peste noapte, voi odihniți-vă.
S. - Vreu și eu să stau cu tine, pot?.
P. - Da, sigur.
E. - Patrick, nu cred că v-oi dormi.
P. - De ce?.
E. - Păi, după câte ai făcut pentru sora mea meriți și tu să te odihnești.
P. - Stai liniștit, mergi la culcare. Mâine dimineața v-om porni la drum, bineînțeles dacă Kim va putea.
K. - Pot să merg.
E. - Sigur Kim?.
K. - Sigur.
E. - Ok, hai la culcare.

Ne ridicăm de jos, Eddy și cu Kim se duc în metrou iar eu cu Sophia rămânem afară. Siphia începe să se plimbe pe peronul întunecat bă în stânga ba în dreapta, merg în spatele ei și încep să vorbesc cu ea.

P. - Sper ca nu ție frig.
S. - Nu, sunt chiar bine.
P. - Mâine dimineața când v-om pleca să-mi aduci aminte să căutăm o hartă.
S. - Bine.
P. - Hai la foc, e sigură zona asta.
S. - Bine.

Sophia se așeză lângă foc și se sprijină cu spatele de metrou, mă așez lângă ea și închid ochii.

S. - Patrick, oare cea fost cu acel mort viu.
P. - Habar n-am, e mai puternic decât ceilalți.
S. - Și sare.
P. - Da.
S. - Mie c-am teamă de ei.
P. - Nu-ți fă griji, nu voi permite să pățești ceva.
S. - Patrick, cred că eram moartă de mult timp dacă nu ne întâlneam.
P. - Să nu te mai aud  să spui cuvântul acela.
S. - Bine.
P. - Închide ochii și odihnește-te.

Sophia își lasă capul pe umărul meu drept și își închide ochii, după câteva momente aceasta începe să cadă cu capul la mine în poală. Îmi bag mana în parul ei și încep să o mângâi, după vreo 30 de minute o i-au pe Sophia in brațe și intru metrou unde o pun lângă Kim pe niște scaune în formă de pat. Mă uit în stânga și în drepta după Eddy dar nu-l văd nicăieri, mă apropii de lumânare aprinsă ce umplea încăperea cu lumina degajată, o sting cu o suflare de aer din piept și apoi ies afară, până să ajung la ieșirea din compartimentul metroului mă împiedic de niște picioare ce ieșeau de sub un ra d de scaune. Mă uit mai atent și il observ pe Eddy care stătea pe jos lungit și dormea. Încep să râd în șoaptă și îmi continui drum spre ieșire, mai pun două lemne pe foc și apoi mă așez lângă foc. Stau câteva momente jos apoi mă ridic din cauza plictiselii și încep să mă plimb pe peron până unde bătea lumina focului, îmi scot lanterna și sar pe șinele metroului. Merg în continuare câțiva zeci de metri apoi mă opresc brusc, ma întorc înapoi la metrou și mă pun lângă foc, mă întind pe jos și încep să mă uit pe tavanul  încăperii. Îmi scot pistolul din tracă și îl pun jos lângă mine, închid ochii și încet, încet adorm.  Ma trezesc dintr-o dată la auzul unui zgomot din apropierea mea, îmi deschid brusc ochii și i-au pistolul în mână.

P. - Kim, tu erai.
K. - Scuze, n-am vrut să te trezesc.
P. - Ce faci?.
K. - Am avut un vis urât și m-am trezit, acum nu îmi mai este somn.
P. - Nu-i nimic, ce-ai visat?.
S. - Păi, am visat ca ma mușcat acel câine și apoi câțiva morți vi veneau spre mine. Nu aveam cum să mă mișc din cauza mușcăturii, morții vi s-au apropiat de mine si nu mai vreu să continui că îmi vine sa plâng.
P. - Lasă, nu-ți fie teamă, nu vei păți nimic.
K. - Bine, vei avea grijă de mine?.
P. - Da, dar fără supărare Sophia e pe primul loc.
K. - Înțeleg.
P. - Tu câți ani ai?
K. - La fel ca si Eddy, 17 ani, sunt mai decât el mare cu 2 ore.
P. - Ce fain, eu am 18 și 6 luni.

Kim începe să râdă, începe să se uite la mine cu niște ochi de copil.

P. - Ce?.
K. - Nimic, asta înseamnă că ziua ta este în iulie?.
P. - Da pe 2
K. - Și ziua Sophiei când este?.
P. - Ni știu, nu mi-a spus niciodată.
K. - Ok.
P. - E 4 dimineața, peste vreo 4 ore vom pleca. Cum îți este piciorul?.
K. - Mă înțeapă când merg, dar e suportabil.
P. - O să-ți treacă, în vreo 3-4 zile o să poți să-ți dai bandajul jos.
K. - Bine.
P. - Oare dacă mergem în direcția în care merge metrou unde vom ajunge?.
K. - Habar n-am, dar c-am întuneric.
P. - Ție frică de întuneric?.
K. - Da, puțin.
P. - Am lanternă și torțe din acelea cu flacără roșie.
K. - Am văzut doar în filme așa ceva.
P. - Am în ghiozdan câteva, când v-om avea nevoie ție ți-o dau să o arunci.
K. - Dar nu știu cum.
P. - Păi, o iei de partea de jos  o aprinzi și o arunci unde vrei, o să-ți arăt.
K. - Bine.
P. - Eu cred că voi dormi puțin, poți să stai de pază?.
K. - Sigur, somn ușor.
P. - Dacă se întâmplă ceva strigă-mă.
K. - Bine.