Dragoste şi suferinţă

Capitolul 4

Este prima zi de primăvară. O adiere de vânt a adus mirosul florilor. Copacii au înmugurit, iar soarele auriu strălucea cu putere pe cerul limpede ca și cristalul.

Caliopia se trezi și începu să-și facă igiena. Face un duș, apoi se îmbracă cu o pereche de jeanși negri, o bluză albă și teniși negri, iar părul îl lasă pe spate. La față aplică puțin tuș și rimel.

Iese din casă și se bucură de căldura ce sosii. Inspecta fiecare lucru mărunt și era plăcut surprinsă de natură și toate viețuitoarele ei.

Ajunsă în fața liceului, intră înăuntru unde o aștepta Lissa și Josh. Se apropie încet de ei și îi îmbrățișează pe amândoi.

- Ce faceți frumoșilor? Întreabă Caliopia zâmbind.

- Bine. Haideți la oră, dăm test. Îi răspunde Lissa.

Merg împreună la ora de fizică. Intră în clasă, iar după cateva minute își face apariția si profesoara, care totodată și diriginta lor.

- Bună dimineața copii! Scoate-ți o foaie de hârtie, dăm test.

Toți elevii își pregătesc ustensilele necesare pentru test și așteaptă. Profesoara începe să dicteze subiectele.

Caliopia o iubea pe diriginta sa. Se înțelegea de minune cu dânsa și îi plăcea că mereu îi ajuta foarte mult, dar colegii Caliopiei o batjocora pe dirigintă și mereu îi comenta.

La sfârșitul orei, profesoara strânge lucrările elevilor și îi anunță că vrea să le spună ceva important.

- Dragii mei elevii, vreau să vă anunț că de săptămână viitoare ve-ți avea altă dirigintă pentru că eu nu mai suport insulte voastre. La revedere, le comunică diriginta și iese din clasă.

Caliopia și Lissa erau extrem de supărate pentru că diriginta lor vrea să plece. După terminarea orelor, Caliopia îi salută pe prietenii ei și se îndreaptă spre casă.

<Perspectiva Caliopiei>

Stăteam în camera mea pe marginea patului și mă gândeam de ce nu l-am văzut deloc pe Eddie la liceu azi. Ce s-o fi întâmplat cu el?

Mă ridic și mă îndrept spre dulapul unde îmi țin foile și desenele. Îmi iau o foaie și un creion, mă așez la birou și încep să desenez, chiar dacă nu știu ce. Gândul mi-a zburat la Eddie din nu știu ce motiv.

Desenam cu creionul meu preferat și mă gândeam la îngerul meu. Cum ne-am cunoscut când ne-am ciocnit, sau când m-a dus la spital, când s-a certat cu Adda pentru mine și când l-am sărutat pe obraz, aproape de buze.

Când mă trezesc din visul meu cu Eddie, trag o privire spre "capodopera" mea și rămân uimită când observ ce desen artistic am putut face.

Era el, îngerul meu. L-am desenat pe Eddie în timp ce mă gândeam la el. Brusc, telefonul meu aflat pe pat începe să sune în toată camera. Ma îndrept spre el și il iau in mâna.

<Convorbire telefonică>

- Bună Callie, se auzi vocea perfectă.

- Hei! Șoptesc timidă.

- Ce mai faci? Cum ești? Mă întreabă.

- Sunt bine. De ce nu ai fost la liceu azi?

- Sunt în spital, nu pot. Cuvintele lui îmi răsunau în cap provocându-mi o durere îngrozitoare.

- Cum? Ce-ai pățit? La ce spital? Încep să-i adresez mai multe întrebări.

- Calmează-te! Îmi răspunde calm.

- Spune odată, țip la el.

- Bine! Sunt la spitalul...

<Conversație terminată>

Mă îmbrac în grabă și părăsesc casa îndreptându-ma spre spital. Iau un taxi, iar in 5 minute ajung. Îi mulțumesc frumos bărbatului și cobor în grabă.

Intru în spital și o întreb pe o asistentă unde îl gasesc pe Eddie Cooper, ea indicându-mi numărul salonului. Când ajung la nr. 102, bat de două ori în ușa masiva și intru.

Privirea îmi cade spre băiatul ce zăcea pe pat cu piciorul și mâna stângă in gips. Fug lângă patul lui și îl strâng puternic în brațe, el rămânând blocat.

- Ce ai pățit? Întreb îngrijorată.

- Un mic accident de mașină, nimic grav.

- Glumești? Ii răspund nervoasă.

- Liniștește-te odată! Îmi spune.

Fără să îi mai spun nimic, mă apropiu de el și îl sărut pe obraz șoptindu-i la ureche un: "Sunt alături de tine!"

Nu știu de ce am reacționat așa, dar de fiecare dată când sunt prin preajma lui, sunt timidă și mi-ar plăcea să petrec cât mai mult timp cu el.

Am povestit tot felul de chestii și ne-am simțit bine unul lângă celălalt. Stăteam acum pe scaunul de lângă patul lui și îl priveam cum doarme, e atât de drăguț.

M-am ridicat cu gândul să plec acasă, dar o amețeală cumplită m-a luat prin surprindere făcându-ma să lovesc paharul de pe masă căzând pe jos și făcând o gălăgie mare. Pe jos erau multe cioburi, iar băiatul ce se odihnea acum câteva secunde, mă privea confuz.

Mă aplec jos și încep să culeg cioburile, dar din cauza unei mici neatenți, ma tau la deget intr-un ciob.

- Ah! Îmi iese din gură.

- Ce ai făcut? Mă întreabă îngrijorat.

- M-am tăiat! Îi explic arătând spre degetul meu ce era acoperit de sânge.

- Haide aici, îmi spune iar eu mă conformez.

Mă apropiu de el și mă trage aproape de el. Îmi ia degetul și mi-l șterge de sânge cu ajutorul tricoului de pe el, apoi îmi duce degetul la gură și îl sărută încet.

Mă trage de mână catre el, iar între fețele noastre rămânând doar câțiva centimetri. Îi simțeam respirația caldă peste fața mea, dae nu mă deranja.

Buzele noastre se apropiau din ce în ce mai mult, iar când să se întâmple, ușa se deschise încet. Mă ridic repede și îmi mut privirea spre ușă în care stătea cu gura între-deschisă Lissa.

Doamne, chiar uitasem că am sunat-o să-i spun că vin la spital la Eddie, dar nu mi-a spus că va veni și ea. Acum stăteam și ne uitam una la alta fără să scoatem un cuvânt.

- Callie? Șoptește Lissa.

Heeeei lume. Ce faceți?
Pupici și sper să vă placă.
Scuzați-mi eventualele greșeli.