Dragoste şi suferinţă

Capitolul 12

Acest capitol ți-l dedic ție (MariaCoc) o persoană foarte specială din viața mea. Îți mulțumesc că m-ai susținut mereu și m-ai ajutat când am avut nevoie.

PS: O să-ți dai seama când vei citi. Xoxo.

Mă aflam între cei doi băieți din viața mea. Eddie și Josh erau într-o dispoziție nu foarte bună. Se ceartă și își aruncă priviri care te-ar putea omorî.

- Doamne, de ce nu pricepi să o lași pe iubita mea în pace? Strigă Josh gesticulând.

- Iubita ta? Nu ai venit deloc să o vezi, până acum. Îi răspunde Eddie furios.

Cuvintele lui Eddie erau cât se poate de adevărate și durerea al naibii de tare. Cuvintele lui se loveau puternic de sufletul meu și mă făcea să mă simt oribil.

Voiam să strig cu toată forța mea să termine, să nu se mai certe pentru că fiecare cuvânt de-al lor mă doare, dar nu puteam. Eram neputincioasă.

- Ce naiba faceți aici? Se aude vocea Lissei.

- Bună seara Lissa, o salută Josh zâmbind.

- Ce bună? Nu e bună de loc seara asta! Nu e bună de când Callie nu mai e! Strigă puternic strângând din pumnii.

Îmi e teamă că o să-i pierd pe toți. Aș vrea ca în acest moment să îmi deschid pleoapele grele și să îi strâng puternic în brațe.

***

Ceasul indică ora 2 noaptea, iar eu mă gândeam într-una la Eddie și Josh. Îl cunosc pe Josh de la 10 ani și ne-am înțeles bine. Ne-am împrietenit repede și am început să fim iubiți când am început clasa a IX-a.

"Caliopia, te cunosc de la 10 ani. Am avut și avem o prietenie foarte frumoasă. Am stat tot timpul împreună și ne-am ajutat unul pe altul când am avut probleme, iar acum, aș vrea să-ți mărturisesc că de un timp ai început să însemni enorm pentru mine și mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de tine."

Erau cuvintele lui Josh. Atunci, când mi-a mărturisit ceea ce simte pentru mine, eram foarte fericită pentru că simțeam același lucru. Eram îndrăgostită de el, iar din ziua aceea am rămas împreună, un cuplu fericit. Nimic nu ne despărțea, iar el era un gentleman.

În clasa a X-a, de când a aflat că sufăr de o boală nemiloasă, se comporta altfel. Primele două săptămâni era atent cu mine, parcă era dădacă mea, dar după aceea a început să nu-i pese și să ne întâlnim mai rar. Apoi, am aflat că sunt la același liceu cu Lissa.

"Hei Callie, am intrat la științe ale naturii. Suntem colege!!"

Eram amândouă atât de entuziasmate, mai ales când am aflat că suntem în aceeași clasă. În fiecare zi ne întâlneam în fața liceului și mergeam la braț. Eram ca două surori și încă suntem.

În anul acesta am trecut prin multe. Am aflat că sunt bolnavă, m-am îndepărtat de Josh, Lissa m-a sprijinit mereu și l-am cunoscut pe Eddie.

Parcă și acum îmi amintesc cum ne-am întâlnit prima dată. Mă duceam cu mama la medic pentru a afla cum evoluează cheagul. Când am ajuns, mi-am făcut tomografie și am aflat că s-a mărit, iar șansele ca eu să mor erau din ce în ce mai mare. Când am auzit, am fugit din spital plângând. Fugeam pe străzi și dintr-o dată, m-am lovit și am căzut pe jos. Când mi-am ridicat privirea, acei ochii negri mă priveau fix, făcându-mi picioarele să se înmoaie.

A două oară când ne-am întâlnit, a fost când mi-a luat apărarea în fața idioatei ăleia. Avea acel ceva în privire care te fermeca instant. Trebuiau să îi privești o singură dată pentru a te duce în al nouălea cer.

***

- Hei love, cum ești? Mi-e dor de tine. Se auzi glasul trist a lui Eddie.

"Love" ce bine sună din gura lui. Mă făcea să mă simt bine, dar și rău în același timp. Mă simțeam bine pentru că el este cel care mă numește așa, iar rău pentru că nu pot să-l țin în brațe sau să-i spun ceva.

- Știu că suntem doar prieteni, dar îmi lipsești enorm. Mărturisește el.

Mii de fluturi roiesc în stomacul meu, iar fiorii nu întârzie să apară. Nu că mi-ar displăcea, dar nu eram chiar sigură dacă sunt din cauza că m-am îndrăgostit, dar nu cred. Se poate și din prietenie să simți așa, nu?

Eddie stătea pe scaunul de lângă pat. Mă privea în ochii, ca și cum ar vrea să afle ce se ascunde în spatele lor. Îmi ia mâna ușor și mă sărută apăsat și cu drag, apoi mi-o pune înapoi lângă corp.

- Eu plec, dar mâine voi veni, îți primit. Îmi spune trist.

Mă sărută pe frunte, că un tată protector și se ridică încet. Face câțiva pași, iar într-o fracțiune de secundă, cade. Corpul lui face contact dur cu gresia tare.

- Nu! Strig cu toată puterea, iar lacrimile încep să-mi cadă ca o cascadă.

Mă apropii de el și încerc să-l scutur puternic, dara fără vreun rost, nu îl pot atinge. El nu mă simte. Sunt doar o fantomă.

- Eddie! Strig și când îmi pun mâna peste a lui..

Știuu că este scurt, dar voiam puțin suspans. Scuzați-mi eventualele greșeli și sper să vă placă. Pupici❤