Dragoste şi suferinţă

Capitolul 19

A venit ziua cea mai grea din viața lui Eddie. Aceea de aș conduce tatăl pe ultimul drum. Ieri am petrecut toată ziua cu el, încercând să îl fac să înțeleagă că așa este viața. Fiecare dintre noi suntem datori cu moartea. Deși îmi pare extrem de rău pentru el și pentru mine a fost ca un șoc.

- Callie? îmi aud numele și mă întorc spre Eddie.

- Da, Eddie? spun, la fel de încet precum el.

- Ești gata? mă întreabă de pe hol.

- Acum! îi răspund făcând ultimele retușuri.

Eram încă acasă la mine. Eddie a venit cu mine pentru a mă pregăti de înmormântare. Mi-am luat un tricou negru și o fustă, tot neagră. Iar în picioare balerinii negri. Mi-am luat geanta și mi-am prins părul într-o coadă de cal. Am ieșit din camera mea și m-am oprit în fața lui Eddie.

- Sunt gata! îi spun, iar el mă trage de mână coborând scările.

Ne urcăm în primul taxiu și indicăm locul unde vrem să ajungem, cimitirul. Drumul era destul de lung.

***

Eram acum, în fața capelei unde trupul tatălui său se odihnește. Îmi era greu să fiu în acest loc. Niște fiori îmi traversează șira spinării când am făcut primul pas înăuntru. Palmele îmi erau transpirate, iar picioarele îmi tremurau necontrolabil.

Ne-am pus lângă sicriu și am așteptat ca preotul să înceapă slujba. Își face apariția într-un final și începe slujba. Mi-am întors capul spre Eddie și un suspin mi-a ieșit când l-am văzut atât de devastat. Plângea. Plângea atât de tare, încât se auzeau hohote.

- Eddie, vrei să spui câteva cuvinte? îl întreabă preotul.

Fără să îi răspundă, se apropie de tatăl lui și îi prinde mână într-a sa. Un oftat adânc îi ieșise printre suspine, apoi își reglează tonul vocii, începând să vorbească.

- Ai fost un om bun, un soț excelent și un tată nemaipomenit. Când am avut probleme, tu ai fost primul care mi-a sărit în ajutor. Ai fost mereu acolo unde trebuia să fii. Mai ți minte ce îmi spuneai când eram mic? Spune, iar o lacrimă îi părăsește ochii. "Campionule, totul trece!" Așa spuneai mereu, dar asta nu trece, tată. M-ai părăsit când aveam nevoie de tine. Sper că acum nu mai ai dureri, amice. Te iubesc, tată! își termină discursul și se retrage.

***

Totul era atât de greșit. Mă aflam în casa lui Eddie, în camera lui. Eu, stăteam în șezut pe pat, iar Eddie spre deosebire de mine, era undeva pe jos sprijinit de un perete cu o sticlă în mână, bând. Nu îmi place deloc ceea ce el face, dar trebuie să mă abțin și să mă împac cu gândul că nimeni și nimic nu ar putea să-l facă să înțeleagă că ce face el, este greșit.

- Eddie? spun, în timp ce mă apropii de el.

- Da?

- Este de ajuns. Nu poți să îți strici viața în felul acesta! îi spun, mângâindu-i obrazul.

- Lasă-mă! strigă la mine, iar eu rămân uimită.

- Dar Eddie..

Vreau să spun, dar ceea ce a urmat, m-a lăsat fără cuvinte.

- Taci! strigă puternic, iar ceea ce tocmai a făcut m-a deranjat.

O durere cumplită și o usturime mi-a acaparat obrazul meu drept. Mi-am dus mâna spre față și mi-am cuprins obrazul care îmi provoacă durere. Mi-a luat câteva secunde să îmi dau seama ce tocmai s-a întâmplat. Eddie m-a lovit! Mă ridic de pe jos și alerg spre ușă, dar sunt oprită de vocea lui groasă.

- Unde pleci? mă întreabă, fără să-i pese că acum câteva minute m-a lovit.

- Departe de tine! îi spun și ies din cameră.

Cobor în grabă scările și ies din casă. Îmi scot telefonul și o sun pe Lissa să vină după mine. Mă pun pe bucata de piatră ce ține locul unui trotuar și aștept ca prietena mea să vină. Nici nu mi-am dat seama când acele mici cristale transparente mi-au apărut în ochi și au curs încet și pe obrajii roșii. După câteva minute, zăresc un taxi galben ce se apropie spre locul unde mă aflu. Mă ridic și intru în mașină când acesta se oprește.

- Ce s-a întâmplat, scumpo? mă întreabă Lissa când lacrimile încep să apară cât mai multe.

- Of Liss! doar atât pot să spun printre suspine.

Îmi las capul să cadă pe umărul prietenei de lângă mine și nu mai spun nimic, doar lacrimile să îmi invadeze fața. Niciodată nu m-am gândit că Eddie ar putea să mă lovească. Durere. Suferință. Dezamăgire. Acestea sunt sentimentele mele în acest moment. Mă doare, atât fizic cât și sufletește ceea ce el a făcut. Sufăr și sunt dezamăgită pentru că nu mă așteptam din partea lui să facă așa ceva.

Într-un final, mașina se oprește în fața casei mele. Îi mulțumesc șoferului și cobor urmată de Lissa care presupun că nu se va lăsa până nu află ce am pățit. Intru în casă și fug către camera mea, pentru că nu vreau să mă întâlnesc cu părinții mei. Intru în cameră și mă arunc pe pat, lăsând frâu liber lacrimilor.

- Îmi spui ce s-a în? mă întreabă Lissa, așezându-se lângă mine.

- Liss! spun și îmi pun capul pe picioarele ei, ea doar mângâindu-mi părul.

- Haide Callie, spune! mă îndeamnă aceasta.

Nu am ascund niciodată nimic fața de ea și nici acum nu voi face, dar simt că nu am puterea necesară. Îmi ridic capul, privind-o în ochi pe Lissa și respirând adânc.

- M-a lovit Liss! Eddie m-a lovit! spun, iar lacrimile își fac apariția.

Hei! Sper să vă placă. Aștept părerile voastre. Pupici