Capitolul 2

338 27 7
                                    

Soarele îşi face apariţia pe cerul albastru anunţând o nouă zi . Caliopia se trezeşte din cauza alarmei care îi sună într-una. Se dă jos din pat şi se îndreaptă spre baie pentru a-şi face igiena şi un duş. După terminarea duşului, îşi scoate din şifonier o pereche de egări negri şi un hanorac gri, iar părul şi-l prinde intr-un coc.

Iese din camera  şi se îndreaptă spre bucătărie, acolo întâlnindu-se cu părinţii și sora ei.

- Bună dimineaţa familie, salută schiţând un zâmbet larg.

- Bună Caliopia, cum eşti? O întreabă sora sa îngrijorată.

- Sunt bine şi nu-mi mai spune aşa.

- Bine, îi raspunde Kara.

- Mă duce şi pe mine cineva la liceu?

- Vino, te duc eu. Spune Kara, sora ei.

Caliopia iese din bucătărie şi se îndreaptă spre hol. Se încalţă şi părăseşte alături de sora sa casa, pornind spre liceu. Pe drum Caliopia şi Kara s-au simţit bine. Au râs împreună şi au povestit. Ajunsă în faţa liceului, Caliopia o îmbrăţişează pe Kara şi intră în liceu. Telefonul din buzunarul stâng al hanoracului începe să bâzâie, aşa că îl scoate şi răspunde.

<Convorbire telefonică>

- Bună Lissa, eu am ajuns la liceu, îi spune Caliopia prietenei sale.

- Callie, nu pot ajunge la liceu prima oră, dute fără mine, ok?

- Bine, ne vedem, pa.

<Convorbire încheiată>

Caliopia închide telefonul şi observă că are un mesaj. Începe să-l citească şi nefiind atentă la drum, se loveşte de cineva.

- Ai grijă pe unde mergi, idioato! Strigă Adda la Caliopia.

- Îmi pare rău, nu trebuie să vorbeşti aşa cu mine.

- Crezi că dacă eşti pe moarte mă înteresează? Poluezi aerul scumpă, dispari!

- Adda, las-o! Se auzi o voce de băiat din spatele Caliopiei, făcând-o pe aceasta să tresară.

- De ce îi iei apărarea idioatei ăsteia, Eddie? Spune Adda nervoasă.

- Nu ţi-a făcut nimic, nu te mai lega de ea, îi spune acest Eddie. Cand se întoarce cu faţa către Caliopia, aceasta rămâne uimită când vede că în faţa ei este chiar îngerul ei.

După cuvintele Addei, Caliopia începu' să plângă puternic simţindu-se oribil. Fuge la baie şi lasă lacrimile să curgă, faţa inundându-se din cauza plânsului. O jignise, Adda o jignise cu acele cuvinte aruncate. Caliopia se simţi rău, dar era fericită că Eddie i-a luat apărarea. O durere îngrozitoare de cap o lovise pe Caliopia făcând-o să urle puternic. Cade jos ţinându-se de cap şi începe să urle şi să plângă tare.

- Hei! Eşti bine? Se aude vocea dulce a lui Eddie care se aruncă pe jos în genunchii langă capul Caliopiei.

Din cauza dureri puternice de cap, Caliopia leşină. Eddie scoate telefonul din buzunar şi sună la salvare, iar după 15 minute, un doctor şi două asistente îşi fac apariţia.

- Doamne, Caliopia! Spune asistenta care o recunoaşte pe fată.

- O cunoaşteţi? Întreabă Eddie şocat.

- Are probleme grave de sănătate! Îi răspunde asistenta. O pune pe micuţa Caliopia pe targă şi o bagă în salvare. Eddie se bagă alături de ea în salvare şi o ţine strâns de mână.

Dragoste şi suferinţăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum