Dragoste şi suferinţă

Capitolul 17

Soarele ce își făcuse în dimineața aceasta prezența, mă face să-mi deschid alene ochii. Era o zi frumoasă și însorită. Mă ridic ușor din pat, îndreptându-mă spre baie, pentru a îmi face igiena. O durere mică de cap mă face să amețesc și să îmi pierd echilibrul pentru câteva secunde.

Intru în baie și îmi las apă, cu gândul de a face o baie fierbinte. Mă spăl pe dinți și îmi las hainele să cadă de pe mine, apoi mă bag în apă. Contactul pielii cu apa m-a făcut să tresar. Apa îmi învăluie încet întregul corp. Îmi place să simt cum corpul meu reacționează la contactul cu apa și mă face ca toți mușchii să mi se relaxeze.

Ies, într-un final, din apa înfășurată cu un prosop. Îmi iau hainele din dulap, o rochiță roșie și o pereche de sandale negre. Îmi usc parul și îl las așa, cu mici bucle pe alocuri. Îmi iau telefonul mobil de pe mobilă și observ că am un mesaj de la Eddie.

"Bună dimineața, rază de soare! Sper că ai dormit bine. Îmi pare rău că nu am răspuns, am avut puțină treabă. Poți veni să ne întâlnim în parc? Te aștept. Pupici"

Imi iau gentuța mică, neagră și alerg pe scări până la parter. Mă întâlnesc cu părinții mei și îi anunț că voi ieși puțin pe afară și dacă se întâmplă ceva, să mă anunțe. Ies din casă și sun la taxi, acesta venind în cinci minute. Mă urc în spate și îi spun destinația la care vreau să ajung, iar acesta aprobă.

Bunica mea este mai bine. Urmează tratamentul ce i-a indicat doctorul. Pielea ei nu mai este atât de stacojie, dar nici cum era până acum. Doctorul spune că este o femeie foarte puternică și îi dă șanse destul de mari pentru a supraviețui.

Taximetristul mă anunță că am ajuns la locul indicat de mine. Îi dau banii, lăsând și un bacșiș și ies îndreptându-mă spre parc, mai exact în centrul parcului. Mă uitam după Eddie, dar nici urmă de el. Îmi iau telefonul și când voiam să-l apelez, cineva îmi pune mâna la ochii și la gură.

- Știu că ești tu, Eddie. Spun după ce mână lui nu se mai afla pe gura mea.

- Bună și ție, micuțo! mă salută zâmbind.

- Haide! spune, prinzându-mi mâna ferm într-a sa.

Ne țineam de mână și traversam parcul ca un cuplu. Mă simțeam în siguranță cu el. Simțeam un sentiment ciudat care îmi traversează prin corp, dar nu știam motivul sigur. Ne oprim și intrăm într-un taxi.

***

Mașina se oprește într-un loc pustiu. Nu știam motivul pentru care m-a adus aici, dar voi aștepta să îmi spună el. Ieșim din taxiu, iar acesta nu spune nimic, până când mașina se îndepărtează îndeajuns.

- Poate te întrebi ce căutăm aici, nu?

- Uhm, da. Îi răspund zâmbind.

- Vei vedea! îmi spune, apoi mă apucă din nou de mână, trăgându-mă după el.

Mergem pe drumul ăsta de ceva timp. Încep să mă gândesc că doar m-a adus să ne plimbăm. Însă, după încă puțin timp de mers, ajungem în fața unui luminiş. Am încremenit. Nu-mi vine să cred că există un asemenea loc pe Pământ. Mii şi mii de culori împânzesc suprafaţa acestui loc.

Cuvorul de culori este ameţitor, iar mirosul acestora îmi răsfaţă simțurile.
Mă uit uluită la îngerul ce se află lângă mine. Se potriveşte perfect cu acest decor.

O briză uşoară se strecoară peste câmpul înflorit, iar tulpinile miilor de flori se unduiesc, alăturându-se dansului pe care crengile copacilor îl alcătuiesc

- Ce loc mirific! spun, uitându-mă în jurul meu fascinată.

Totul era atât de perfect. L-am lăsat pe Eddie de mână și am început să alerg pe câmpul magnific. M-am așezat pe jos, obosită din cauza alergatului. M-am lăsat pe spate și am privit cerul de un albastru ca marea. Era acoperit de mici nori albi pufoși, în diferite forme.

Într-un final, apare și Eddie, punându-se lângă mine și privind spre cer. Mi-am pus o mână sub cap, iar cealaltă mi-am lăsat-o pe lângă corp. Eddie, și-a pus o mână pe piept, iar cu cealaltă mână mi-a cuprins mână mea.

- Callie? îmi aud numele șoptit.

- Da? îi răspund la fel de încet.

- Te iubesc!

Acele două cuvinte. Opt litere, două cuvinte și un singur înțeles. Un mic fior m-a cuprins pe șira spinări, iar mii de fluturi mi-a traversat prin stomac. Mă simțeam, după mult timp, perfect. În al nouălea cer.

- Și eu te iubesc, Eddie! îi răspund, într-un final. Mă ridic în șezut și îl prind de ambele mâini

O liniște oribilă s-a așternut peste noi câteva minute. Mă simțeam extraordinar de bine lângă el. Mă face să ma simt foarte bine și cel mai important lucru fericită. Viața mea până acum a fost o combinație între dragoste și suferință. Acum, în acest moment, mă simt cea mai fericită persoană.

Se ridică în șezut și se apropie din ce în ce mai mult de mine, până când nasurile noastre se întâlnesc. Un mic fior mă cuprinde din nou prin tot corpul. Când buzele noastre erau pe care să se atingă, acesta se trage repede, din cauza telefonului său care îi sună.

Telefonul său începu' să sune și doar soneria telefonului său se auzi. Acesta se gândeşte dacă să răspundă sau nu. Văzând că acesta se uită doar la telefon, fără să zică ceva, îi spun eu.

- Raspunde, poate e ceva important, spun eu lăsându-l de mâini.

- Nu prea cred, dar totuși răspund pentru tine. Îmi spune zâmbind și mă sărută pe obrazul drept.

Acesta răspunde şi ascultă, ce i se spune in difuzor îl face din ce în ce mai atent. Înainte să închidă, acesta tresare şi îşi duce o mână la gură. Mă întreb ce veste o fi primit. Bagă telefonul în buzunar şi se ridică val-vârtej.

- Trebuie să plec, spune acesta cu o ușoară nuanţă de tristeţe în glas.

- Ce s-a întâmplat? întreb eu, însă întrebarea mea nu-şi găseşte răspuns, deoarece acesta dispare.

Bună prieteni! Sper să vă placă acest capitol și să-mi scuzați eventualele greșeli. Vreau să-i mulțumesc la AlexandraCoc pentru ajutor și pentru susținere. Îți mulțumesc pentru că ești mereu aici, să mă ajuți. Pupici❤😘