Violet

Capitolul 5.

   Nu am fost acasa deja de 2 zile, locuiam in camera lui Justin din seara aceea. Imi placea sa ma simt din nou un copil mic si neajutorat, era ceva nou pentru mine. Justin avea grija de mine, chiar daca uneori ii displacea si se enerva din cauza acestui lucru.

  Insa in final trebuia sa plec, sa ma intorc la viata mea normala, la familia mea neimplinita, la scoala necunoscuta si la persoanele si lucrurile pe care le uram. Aveam inca buza sparta si o vinataie urita in jurul ochiului dar Justin sa ocupat sa nu fie atit de vizibila si sa dispara in scurt timp. Inca ma durea corpul, eram practic toata vinata si zgiriata dar ma obisnuisem cu asta pentru ca, atunci cind ma aflam in preajma lui nu ma gindeam la rau, ci doar la lucuri minunate ce ma faceau fericite. 

Am intrat in casa rapid, si m-am culcat pe pat in camera mea. Mama intrase in camera.

-Unde ai fost atita timp?! striga.

-La o prietena...

-Ai lipsit 2 zile, Violet! 2 zile! Imi ieseam din minti, am apelat chiar si la politie si tu vii si imi declari ca ai fost la o prietena!

-Mama lasama, sunt obosita. 

Ea se repezeste spre mine si ma ia strins de fata, privindu-ma in ochi iar apoi se departa rapid speriata. M-am apucat de fata inlacrimata. Ma durea. 

-La o prietena ziceai?

-Pot sa explic...

-Las-o balta...

Iesise din camera. Vedeam ca e dezamagita si intr-o secunda fericirea zilelor trecute devenisera o amintire sumbra. Era dimineata, asa ca reuseam sa ajung la o 2 ora fara intirziere. Am facut un dus rapid si am incercat sa imi acoper vinataia cu fond de ten, dar oricum iesea in evidenta. M-am imbracat rapid intr-un pulover subtire si blugi largi ce imi acopereau loviturile de pe piele si aruncindu-mi un rugzac mic pe umar am iesit din casa. Pina la scoala alergam, era destul de departe asa ca trebuia sa ma grabesc.

---

Observam cum oamenii din liceu ma priveau ciudat, si nu era doar din cauza infatisarii oribile. Nu acordam atentie, trebuia sa supravietuiesc doar citeva perechi iar astazi nu aveam ore cu Mike, din fericire asa ca luindu-mi cartile necesare am intrat in cabinetul de matematica, unde ora deja incepuse. Schitam citeva flori ofilite pe paginile unui caiet cind usa se deshise si in clasa intra un domn scund ce se adresa rapid.

-Cine e Violet Furry? 

Am tresarit la auzul numelui meu. Stiam ca nu e ceva bun si totusi m-am ridicat in picioare.

-Te asteapta directorul in cabinetul sau!

Mi-am strins rapid cartile in ghiozdan si sub privirea badjocoritoare a colegilor am iesit din clasa. Ma gindeam la faptul ca directorul ma va ierta din cauza lipselor nemotivate si ca imi va da citeva ore de detentie, dar batind in usa lui si intrind, l-am observat pe Mike, asezat intr-un minifotoliu alaturi de el.

-Ia loc, imi spuse domnul.

-S-a intimplat ceva? 

De fapt, stiam despre ce urma sa fie vorba dar trebuia sa arat ca nu eram vinovata.

-De ce nu ai fregventat scoala in ultimile 2 zile?

-Ma simteam rau.

-Si vinataile?

-Sunt la un interogatoriu?!

El rise...apoi urma Mike. Era mai mult un ris sarcastic, si nervos in spatele caruia se ascundeau minciuni si nesigurante.

-Stiu despre bataia ta cu Mike, trebuia sa imi dau seama ce fel de eleva problematica esti.

-Bataie?!