Violet

Capitolul 21.

    Stăteam în cada cu apă, cu capul cufundat complet, unele șuvițe ridicînduse la suprafață. Am deschis ochii brusc și apoi am ieșit la suprafață înghițind o cantitate mare de aer. Prin apă pluteau picături de sînge din încheietura mea. Mi-am tras genunchii zgîrîiați la piept și m-am sprijinit cu spatele de capătul cadei. 
   După cîteva minute am ieșit din cadă, și m-am șters cu prosopul, apoi am intrat în camera mea. Mi-am îmbrăcat lenjeria, sutienul, iar apoi un tricou alb, niște șosete albe și o pereche de șorți din blugi. M-am pieptănat și mi-am uscat repede părul și am coborît scările. Mi-am încălțat conversurile și ieșit afară, încuind ușa. Afară deja se întuneca. Am urcat în susul străzii și m-am oprit la a doua casă. Am sărit peste gărdulețul din lemn și m-am pomenit pe peluză. Luminile erau toate stinse, deci nimeni nu era acasă, probabil. M-am apropiat de perete și agățîndu-mă de burlanul de ploaie am urcat pe fereastra de la al doilea etaj. Era deschisă, ca întotdeauna. M-am strecurat înăuntru și m-am aruncat pe pat. Trecuseră 5 luni de cînd nu am fost aici. 5 luni în care a trebuit să mă adun ca să am curajul să vin din nou aici. În jur era întuneric, lucrurile erau aranjate perfect la locurile lor. Prin aer plutea un miros special de apă marină. M-am întins pe cearșafurile albe care miroseau și ele a ocean. Am stat cîteva ore savurînd fiecare colțișor din încăpere, cînd ușa se deschise și lumina se aprinse brusc. La început am închis ochii prin neașteptare, apoi i-am deschis și tot ce era în cameră devenise mai clar pentru mine.

-Violet?

Îl vedeam surprins, agitat. Dar nu furios. Am zîmbit.

-Cum ai intrat?

-Pe fereastră. O lași întotdeauna deschisă.

-Puteai doar să mă suni.

-Nu am avut curajul.

Era acum cu mult mai matur. Pa fața alungită avea o barbă scurtă și puțin țepoasă. Ochii căprui îi străluceau. Era îmbrăcat într-o cămașă albă cu mîneci scurte și o pereche de blugi.

-De ce ai venit?

-Am nevoie de tine.

-De ce?

-Pentru că te iubesc.

Se așeză pe un scaun de lîngă biroul său.

-Și eu te iubesc, îmi spuse.

Era atît de calm, încît îmi era frică de momentul ce urma să vine. Îl știam altfel.

-Dar ai venit prea tîrziu, continuă.

-Timpul e o noțiune inventată de oameni.

-Ești o copilă, Violet. Nu ai cum să înțelegi.

-Nu sunt atît de mică...

-Cîți ani ai? Șaisprezece? Șaptesprezece?

-Șaptesprezece...

-Nu contează, Violet. Nu ne mai leagă nimic. Aum am altă viață.

-Viața mea nu există fără tine.

-Pînă acum ai trăit cumva, hm?

A sunat răutăcios.

-Nu, am supraviețuit.

Oftă.

-Violet, nu poți pur și simplu să te întorci peste 6 luni întregi și să spui că mă iubești, de parcă nimic nu sa întîmplat. Acum am o altă viață. După moartea mamei am început totul de la zero.

-Mama ta...a murit?

-Cu 3 luni în urmă. Nu a mai rezistat să se lupte cu cancerul.

-Îmi pare rău.

-Și mie, dar acum...am un serviciu bun. M-am angajat chelner într-una din cafenelele din centru, am un salariu, o casă de îngrijit. Nu mai vînd droguri, nu mă mai pierd pe străzi. Am o prietenă cu care ne întîlnim deja de 2 luni.

-Prietenă?!  Tocmai ai spus că mă iubești.

-Da, dar nu pot să te aștept la infinit! Emily îmi oferă ceea ce nu am avut cînd eram cu tine, linște și căldură. Mă simt bine cu ea. Cîndva o să o iubesc și eu.

-Iar eu?

-Mă faci nebun, nebun cu adevărat. Dragostea noastră nu poate exista. 

-Dă-mi o șansă, Justin. M-am schimbat. 

-Nu e adevărat. Ești la fel.

-O să mă schimb.

-Poate, dar eu nu. Nu putem fi împreună.

M-am ridicat și lent, am ieșit pe ușa camerei lui și coborînd scările am ieșit afară. Poate avea dreptate, e prea tîrziu pentru a reface ceva dar nu puteam trăi fără el. 

---

Rutina de zi cu zi mă istovea complet. Era școală, plimbările cu Sage, apoi singurătatea de acasă și totul se repeta din nou și din nou. Eram obosită și nu înțelegeam de ce. Îmi doream să termin mai repede cu această gaură în timp. 
M-am întins pe pat și am deschis borcanul mic și l-am vărsat pe pat. Din el au căzut o mulțime de pastile colorate de tot felul, ca niște nasturi. Le-am luat în palme scuturîndu-le apoi, fără să ezit, am pus una pe limbă înghițindo. Apoi alta, trei, pe toate. Am băut paharul de apă de pe noptieră și m-am ghemuit pe pat. Era mai bine așa.