Violet

Capitolul 12.

Îi stăteam alături, cu capul sprijinit de umărul ei. 
Mă simțeam bine cu Sage. Era altfel. Avea o carismă și o simplitate aparte, ceva unic. Nu îi păsa de machiaje, băieți, de cum se mișcă Universul în afară. Avea mica sa personalitate. Îi plăcea să citească cărți. Nu romane de dragoste sau ficțiune adolescentină, citea romane psihologice. Le citea prfund, le inspira literă cu literă și totuși, nu se lăuda cu asta. O făcea pentru ea, pentru că îi plăcea. Îi plăcea ceaiul natural, din ierburi sau fructe pe care îl făcea acasă, singură. Putea să stea ore întregi asupra unui ibric, combinînd arome pînă nu o găsea pe cea potrivită. Îi plăceau fluturii, de tot felul. Îi privea cum își desfăceau aripile colorate în văzduh, cum zburau de pe o floare pe alta. Îmi spunea să îi privesc și eu, silențios. Să mă inspir de zborul lor. Spunea că aveau o viață atît de scurtă, dar frumoasă. Și nu îi omora pentru a îi pune într-o colecție ieftină și vie. Ea îi desena. Avea o mulțime de desene cu fluturi. Pe pereți, cărți, caiete, foi. Peste tot.

De cînd cu cearta cu Justin, am decis să mă depărtez în totalitate de el și tot ce mă leagă de trecutul apropiat. Era ușor atîta timp cît aveam prieteni, dar cînd ajungeam singură...plîngeam. Plîngeam și mă gîndeam că a durat prea puțin, că am simțit prea mult. Mă durea conștiința. Că l-am pierdut. Îmi părea foarte rău pentru că și Justin, era special. Era într-adevăr unic. Oamenii de azi, cu toții, sunt copii prefăcute cu măști, personalități furate și plictisitoare. Dar el nu. Oh, numai nu el. Trecură 5 zile de cînd nu ne-am mai văzut. Încercam să mă axez pe altceva, pe familie, pe școală, pe picturi serioase. 

Am coborît ambele din autobuzul, eu prima iar ea urmîndumă. În acest scurt timp, am reușit să frregventez școala zilnic, fără nici o absență și am reușit să mă integrez cu succes în grup. ne-am îndreptat pe peluză, unde Ivy ne sări practic în brațe. Clare era și ea fericită să ne vadă, doar că în felul ei. Stătea tăcută în fața noastră, alături de Liam care o îmbrățișa din spate, zîmbind. Sage mă ținea gingaș de mînă. Atît de fin încît practic nu îi simțeam degetele ei în palma mea dar știam că e acolo. Pe iarbă, stăteau întînși restul jucătorilor de fotbal. Mă rog, o parte din ei care fac parte și ei din „grup". Era Mike pe care reușeam să îl țin la distanță și să îl privesc mai indiferent ca înainte. Doar că Sage încă încerca să ne cupleze, iar pe Mike asta îl amuza și nici nu se împotrivea. Iar eu, nu îl mai vedeam atît de îngrozitor. Sigur că îmi era atît de jenă pentru că fusesem violată de el, dar părea să fie un tip drăguț uneori, glumeț și inteligent. Uneori.
Era Alex, un băiat foarte simpatic dar straniu. Era înalt, cu păr și ochi negrii și o piele foarte albă. Tăcea întotdeauna. Vorbea doar cînd cineva i se adresa și chiar și atunci răspundea puțin, cu propoziții scurte și subiective. Dar părea mai profund decît se comporta. Băieții spuneau că îi murise mama, de aceea e așa închis. Liam, era prietenul lui Clare. Avea ochii migdalați, păr aranjat în sus și un stil drăguț. Era destul de frumos, doar că pentru amatoare. Îi plăcea să își expună corpul bine făcut la vedere și să rîdă mult. Dar era prost. 
Mai era Max, care avea o relație cu Sage. doar că ea era timidă să arate asta în public iar restul îi tachinau. Max era frumos, blond, cu ochi verzi. Era inteligent și la fel ca Sage, timid și nu prea vorbăreț. Și totuși i-am văzut împreună singuri și erau altfel. De parcă, cînd se depărtau de societate doborau pereții prin care se separau de alții și deveneau un tot întreg. Erau frumoși împreună. Îmi aminteau de mine și Justin, ceea ce îmi dă fiori. 
Apoi Peter, de care îi plăcea lui Ivy. Nimic special. De fapt, nici nu l-am cunoscut bine. Brunet, tuns scurt, bine format și el ca și restul. Peter era cel cu glumele, la fel ca Liam. Ei ridicau mereu dispoziția la toți, doar că erau prostuți. 

---

Terminasem ora de arte, ultima înainte de masă. Eram puțini la arte, iar din grupul nostru nu era nimeni cu așa profil. Le-am spus tuturor să o ia înainte iar eu urma să îmi las cărțile în dulap și să vin și eu la cantină. 
Aveam o masă mare, formată din 2 mai mici ca să încăpem toți. Fiecare fată stătea alături de un băiat, iar eu și Mike, fiind singuri care nu erau într-o relație(pentru că Ivy era practic împreună cu Peter, care era prea tont să îi propună ceva mai serios), stăteam alături. Faptul că mă avea aproape îmi dădea fiori. Îmi aminteam de cum m-a avut și mă simțeam rău.