Capitolul 7.

159 7 0
                                    


  M-am trezit din cauza durerilor de cap. In jur era un miros de umezeala, ceea ce inseamna clar ca eram intr-un subsol vechi. Nu imi ajungea oxigen, nu doream sa deschid ochii dar linistea din jur imi spunea ca sunt in siguranta. Am deschis ochii si am vazut ca sunt intr-o camera lunga, ceea ce se aseamana cu un coridor intunecat, luminat doar de o singur bec pe pod iar in jur, erau bare ruginite si umede. Am privit speriata si la un moment l-am observat pe Justin, jos, intr-o balta de apa. Am alergat spre el dar ameteala ma luase din nou, asa ca am cazut jos, vazind incetosat si avind o durere de cap uriasa. Am reusit sa ma scol din nou si sa ma apropii de el. L-am imbratisat strins si am observat ca era intr-o stare oribila. Abia daca mai putea respira liber, avea fata in singe, hainele mototolite si o coasta rupta. Am inceput a plinge. Stiam ca daca nu era internat in scurt timp avea sa inceteze sa ii functioneze plaminii iar din cauza tusei cu singe am inteles ca avea o hemoragie interna. I-am dat jos camasa si am vazut citeva vinatai urite in jurul abdomenului. 

Usa din subsol se deschise si intra Mike, impreuna cu alti 2 tipi. Avea si el fata batuta rau. Ceilanti 2 tipi ma apucara de brate si ma trasera pe podea chiar linga Mike, care ma lovi cu palma peste fata.

-Stii ca daca ne omori, nu vei scapa asa usor. i-am spus cu voce joasa.

El rise si ma ridica in sus, privinduma batjocoritor si se dadu intr-atit de aproape de mine incit ii simteam respiratia in ceafa, dar in acelasi moment l-am scuipat in fata. Nu trebuia sa fac asta dar nu ii puteam permite sa ma sarute. Urma o lovitura puternica, datorita careea am cazut jos dar m-am ridicat inapoi.

-Prietenul tau nu trebuia sa se ia de mine. Dar acum e prea tirziu...

-Nu il atinge! Te rog! 

-Dar, draga Violet, nu e vina mea. E doar autoaparare. Justin singur a cautato. A venit la mine, in timpul unei petreceri si a stricato iar apoi, pur si simplu m-a batut in fata tuturor. Fara nici un motiv. Iti imaginezi?

-E doar vina mea. Nu il atinge, te rog!

-Nu vad de ce nu?!

-E ranit, Mike. Are o fractura interna si singereaza. Te rog, lasa-i pe baieti sa il duca pina la spital, eu in schimb pot sa iti dau ceea ce iti doresti.

El zimbi. In urmatoarea clipa cei 2 il luara pe Justin pe sus, si il carara afara din camera, cind Justin ma privi printre pleopele umflate si lacrima. Trebuia sa o fac, pentru el. Nu imi pasa de ce urma sa se intimple, conta doar ca Justin sa fie bine. Mi-am inceput a da jos tricoul alb cind Mike rise puternic si ma privi straniu.

-Nu aici, toanto!

L-am urmat afara din camera intunecata, unde am urcat citeva scari in bezna si ne-am pomenit intr-un loc cald si cunoscut. Nu se poate! Eram in vila lui Mike, doar ca pina acum ne aflam in subsol. Stiam bine unde se afla iesirea asa ca am inceput sa fug, din frica si reflex dar usa principala era uncuiata, la fel si ferestrele. Am inceput a plinge disperat si in glas, lipinduma de podea si tragind picioarele sub corp.El se apropie de mine si traginduma violent de par ma ridica sus si ma impinse pina la balustrada, unde am urcat impreuna treptile. Am intrat intr-o camera intunecata, care semana cu un dormitor mic. Avea doar o fereastra mica, un pat mare si un comod cu 3 sertare. Mike se aseza pe pat si scotindu-si cureaua de la pantaloni ma privi.

-Dezbracate!

Mi-am dat jos tricoul, apoi m-am aplecat pentru a-mi scoate ghetele si sosetele. Faceam toate astea plingind si suspinind. Speram sa se termine, sa intre Justin pe usa si sa il zdrobeasca dar realitatea era alta, una cu mult mai crunta si mai rea. Aveam doar 16 ani, eram o adolescenta pierduta. Imi imaginam uneori cum trebuia sa fie primul meu sex dar nu...niciodata nu credeam ca se va intimpla asa. Mike se napusti asupra mea, spunindu-mi ca ma misc prea greu si aruncinduma pe pat incepu sa ma dezbrace el de brugi. Ma saruta intens, pe git, pe sini si pe buze. Imi era neplacut, ma simteam ca o cirpa folosita si nu ma puteam opri din plins dar trebuia sa o fac, pentru Justin. Apoi am simtit cum intra in mine, era dureros, mai dureros ca prima data... L-am impins din puteri dar se parea ca faptul ca ma zbat il excita si mai mult. Durea enorm, simteam de parca intregul meu corp se rupea si ardea, dar mai era si chestia ca asta o facea Mike. El era si este primul meu baiat cu care am facuto si de atunci inainte asa raminea. Urma singe, mult singe, pe care l-am simtit curgindu-mi printre picioare, apoi alte citeva ori in care el ise afunda in mine. Nu tin minte detalii, doar durere. Stiu ca ma intoarse pe spate, ma saruta intens pe git, ma stringea de miini. Dar totul era in ceata.

---

Stateam pe pat, intr-o balta de singe, goala si sleita de puteri. Am fost violata! Acest gind nu imi dadea pace. Nu mai dadeam atentie durerilor de burta, muschi sau cap. Eram mai mult moarta decit vie sau cel putin asa ma simteam. Mike se imbraca undeva prin camera, in intuneric. Il auzeam acolo, dar imi era frica sa il privesc. El arunca pe mine hainele pe care le aveam inainte si zimbi.

-Ar trebui sa faci un dus!

Nu l-am ascultat. Am inceput a ma imbraca lent si apoi am dat sa ies pe usa ce despartea camera de coridor.

-Pleci deja?

-Sper sa nu te mai vad niciodata...

El rise si imi arunca un manunchi de chei. Le-am luat de pe jos si am iesit.

--- 

Oceanul era urias, la fel de rece si intunecat ca in fiecare noapte. Il simteam sub picioare, cum facea miscari lente cu valurile si ma indemna sa ii fiu aproape. Am intrat in apa. Era rece, dar placuta. In citeva clipe apa imi ajunse pina la git, apoi m-am cufundat cu capul sub apa. Imi doream sa stau acolo o vesnicie, dar insuficienta oxigenului ma facu sa ies la suprafata. Urma o alta scufundatura, apoi inca una. El nu ma lasa sa pier. Nu inca. Am iesit din apa si am plecat incet in susul soselei. Usa de la casa era deschisa, asa ca am intrat repede. M-am imbracat rapid in ceva curat si m-am privit in oglinda. Eram stearsa. Complet. Vinata, urita si trista. Am fugit afara din casa si am inceput sa alerg. Nu stiam orasul dar ma chema ceva, stiam ca sunt aproape. 

---

L-am gasit in apropiere de O'Brien sub un gard. Era intins pe iarba cu fata in sus. La vederea acelui trup neajutorat am inceput a plinge. L-am luat in brate si am inceput a-i numara bataile inimii. Era viu, eram vie si asta conta cel mai mult. M-am intors inapoi spre casa lui rapid. Niciodata nu alergasem atit de repede. Am sarit gardul casei sale. O lumina la etajul al doilea era aprinsa. Probabil era mama lui Justin. Nu imi pasa. Am scos motorul lui de pe peluza si m-am asezat pe el. Faceam miscari din miini si picioare pe volan si suportul de jos iar in citeva clipe el porni. Mergeam cu viteza. Nu vedeam nimic in jur, in afara luminii de la motor. Am ajuns repede pina la el, l-am urcat in spatele meu si am pornit din nou. 

---

Era din nou oceanul. Nelimitat. Am inceput a-l dezbraca de haine. Cu ajutorul camasii inmuiate cu apa am reusit sa ii curat ranile.

-Violet?! sopti el.

-Sunt aici! Vei fi bine!

---

VioletUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum