Violet

Capitolul 10.

  Ma trezesc de dimineata din cauza faptului ca devine incomod sa mai stau culcata, atita timp cit patul se misca. Ma intorc pe cealanta parte si ajung foarte aproape de Justin, care sta treaz linga mine. Suntem foarte aproape, incit ni se ating nasurile, dar nimic mai mult. El isi pune mina sub cap si se ridica putin, fiind sprijinit in ea.

-Cit e ora?

-Sapte jumate. Buna dimineata.

Zimbesc. Ma simt bine ca a fost alaturi de mine toata noaptea.

-Esti frumoasa.

Incep a ride acoperindu-mi fata cu palmele. Simt cum ma inrosesc, pentru ca cu urmele machiajului nespalat de ieri, parul ciufulit si mirosul de dimineata din gura nu ar puteaa sa ma faca frumoasa.

-Vorbesc serios, esti chiar frumoasa. 

Mi-am intins mina si l-am atins cu palma, pe obrazul inca de un violet pal din cauza urmelor de la vinatai, apoi am coborit-o putin in jos, atingindu-i buza de jos care era inca cusuta cu degetul mare, intredeschindu-i gura.

-Mai doare?

-Nu.

Ma gindeam la sarutul nostru de pe plaja, posibil atunci il durea deoarece buzele, dintii si limba mea il sorbeau atunci in totalitatea. Niciodata nu mi-au placut chestiile siropoase care le scoteau din minti pe fete, de exemplu un corp foarte bine cladit cu patratele, sau vinele scoase in relief dar acum, totul parea altfel. Vocea lui de pe somn, parea atit de seducatoare si speciala, voiam sa o ascult vesnic.

-Cit timp a trecut de atunci?

-Noua zile.

-Ar trebui sa scoti atele deja.

-O voi face azi.

Se ridica brusc, lasindu-ma cu mina in jos. Se aseza in fund pe marginea patlui intorcindu-se cu spatele la mine.

-Ce s-a intimplat?

-Nimic...doar ca nu te apropia niciodata...atit de mult de mine!

-Justin?!

-Atit, Violet! Doar...nu o mai face. Acum ridicate si lasa-ma sa te duc la scoala.

-Nu ma intorc acolo!

-O sa o faci! Nu o sa admit ca si tu sa traiesti la fel ca mine.

-Dar ai o viata grozava! Esti liber si independent, poti face ce vrei si cind vrei fara sa iti pese de parerea altor oameni. Nu trebuie sa inveti, sa te stresezi. Esti doar, tu.

-E mai mult de atit. Nu e doar libertate si veselie, e o familie darimata si o mama bolnava care are nevoie de atentie si medicamente. Sunt doar jocuri de noroc, tirguri de droguri la petreceri si munci mizerabile pe citiva banuti. Si mai e si frica, o multime de frica pentru tine, persoanele dragi, ziua de miine, viitor si necunoscut. Nu vreau sa simti asta! Trebuie sa inveti.

M-am ridicat din pat si m-am apropiat de el.

-Esti doar un copil, Violet. Un copil disperat si naiv care nu vrea decit sa se joace putin pentru a se simti bine. Asta esti. 

-Nu sunt un copil, Justin! Cind vei incepe sa intelegi asta?!

-Cind voi vedea, ca esti matura.

-Esti asa un tont! am strigat lovind in masa, care se dezechilibra si lasa sa se sparga o rama din sticla ce cazu cu fata in jos si se strica in cioburi. Continui sa crezi ca esti mare si autoritar, ca cunosti atit de multi in viata dar nu ai obtinut nimic! Nimic! Am fost violata, Justin...pentru a te lasa in viata! Am lasat unui tip dezgustator sa ma atinga, sa si-o traga cu mine pentru tine! Te-am carat ranit prin jumate de oras ca sa te salvezi, ca sa pot sa te vad la fel ca inainte, fericit chiar daca vaginul meu singera si se rupea de durere! M-am aruncat in ocean, fara a putea sa inot sau sa vad ceva pentru ca credeam ca te ineci, ca esti in pericol! Ma numesti copil?! Dupa toate, toate astea inca mai ai impresia ca sunt un copil dornic de joaca?!! Atunci m-am inselat in tine, crezind ca...te iubesc.